Curtea de Conturi enumeră în raportul de activitate pe 2018 mai multe nereguli descoperite la Direcția Antifraudă din ANAF: acțiuni de control prea lungi, nu au aplicat legea în anumite cazuri, nu spun de ce fac control, invocă legi care nu se aplică firmelor sau încheie procese-verbale de control în lipsa reprezentanților legali ai societăților comerciale devenite între timp „firme fantomă, conform sursei citate.

5 nereguli constatate

1. S-a constatat durata exagerat de mare a unor acțiuni de control, precum și nefinalizarea unor acțiuni de control incluse în Planul de control încă din anul 2014;

2. În ceea ce privește procedurile și instrumentele utilizate pentru determinarea riscului fiscal s-a constatat faptul că nu au fost utilizate/nu există proceduri formalizate cu privire la:

– analiza de risc în vederea identificării/selectării
contribuabililor cu risc fiscal ridicat și identificarea de noi domenii,
identificarea activităților cu risc fiscal;

– constituirea și utilizarea unei baze de date în care
să fie evidențiați comercianții cu activitate în mediul online în vederea
selectării comercianților cu risc fiscal mare;

3. Referitor la modul de întocmire a actelor de control:

– au fost identificate situații de neaplicare a
sancțiunii complementare, constând în suspendarea activității operatorului
economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor
pentru 30 de zile, în cazurile în care inspectorii antifraudă au constatat
nerespectarea de către agenții economici a prevederilor OUG nr. 28/1999 privind
obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale;

– în unele acte de control se menționează că s-au
întocmit procese-verbale de ridicare de înscrisuri dar, de fapt acestea nu au
fost întocmite și nici nu s-au ridicat înscrisuri;

– în unele cazuri, declararea în inactivitate fiscală
s-a făcut cu întârziere;

– nu în toate cazurile sunt precizate în mod punctual
obiectivele controlului;

– s-a constatat că, în anul 2018, 1.006 acțiuni de
control au fost finalizate într-o perioadă mai mare de 100 de zile;

4. Au existat situații în care:

– în procesele-verbale întocmite de inspectorii
antifraudă fiscală au fost menționate acte normative care nu pot fi imputate
societăților comerciale;

– procesele-verbale de constatare și sancționare a
contravențiilor au conținut erori materiale sau faptele sancționate au fost
descrise insuficient, ceea ce a condus la anularea acestora;

– sancțiunea aplicată nu a fost proporțională cu
gradul de pericol social al faptei săvârșite;

– prin procesele-verbale de constatare și sancționare
a contravențiilor au fost aplicate sancțiuni contravenționale pentru fapte
prescrise la data respectivă;

– nu au fost motivate deciziile de instituire a
măsurilor asiguratorii, respectiv pericolul ca debitorul să se sustragă de la
urmărire, să-și ascundă, eventual să-și risipească patrimoniul;

– măsurile asiguratorii dispuse nu au fost stabilite
în limita a 150% din valoarea creanței estimate;

5. Au existat situații de neefectuare în timp real a acțiunilor de control la societăți cu risc fiscal ridicat, fapt ce a condus la următoarele situații:

– încheierea de procese-verbale de control în lipsa
reprezentanților legali ai societăților comerciale devenite între timp „firme
fantomă”;

– instituirea de măsuri asiguratorii pentru debite
estimate, de cele mai multe ori, în urma consultării bazelor de date și a
informațiilor din aplicațiile informatice ale ANAF, după ce activele
societăților comerciale au fost înstrăinate;

– finalizarea acțiunilor de control și instituirea de
măsuri asiguratorii cu puțin timp înainte de intrarea societăților comerciale
în insolvență, nemaifiind posibilă individualizarea creanței prin efectuarea de
inspecții fiscale în vederea înscrierii la masa credală, instanțele
judecătorești desființând măsurile asiguratorii;

– întocmirea de sesizări penale după ce unii reprezentanți legali ai societăților comerciale auditate – cetățeni străini, părăsiseră deja teritoriul României.

 
 

Urmărește-ne pe Google News