Netanyahu a amânat reforma justiției, dar nu a renunțat la ea. Sub presiunea aliaților extremiști și a străzii, premierul are puține soluții

Aproximativ 100.000 de oameni au cântat și au strigat în fața clădirii Knesset-ului din Ierusalim, luni după-amiază, mulți dintre ei purtând steagul albastru și alb al Israelului. Demonstranții erau obosiți, iar unii stătuseră treji toată noaptea.

După trei luni de presiune publică neîncetată, cea mai mare mișcare de protest din istoria Israelului și-a atins scopul, dar doar pentru moment: premierul Benjamin Netanyahu a anunțat în cele din urmă, luni seara, suspendarea reformei judiciare care slăbește Curtea Supremă și sporește controlul politicului asupra justiției.

Mobilizarea din ultimele săptămâni a unei mulțimi uriașe într-o societate extrem de polarizată a fost remarcabilă, scrie The Guardian. Demonstrațiile care au început în centrul Tel Avivului în nopțile reci și ploioase de sâmbătă în ianuarie, imediat după ce noul guvern a intrat în funcție, au evoluat într-o mișcare de masă cum Israelul nu a mai văzut.

Luni, cele 12 săptămâni de proteste au culminat cu o grevă generală în întreaga țară, care a închis spitale și grădinițe și a blocat zborurile pe aeroportul din Tel Aviv. Îngrijorător, demonstranților li s-au alăturat luni și câteva mii de contramanifestanți, mobilizați de canalele de comunicare ale Likud, partidul lui Netanyahu.

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

Grevele au urmat unei nopți de proteste fără precedent, declanșate de decizia lui Netanyahu de a-și demite ministrul apărării, care se opusese public reformei judiciare. Reforma este de altfel contestată de armată, de sectorul tehnologic vital al Israelului și de aliații din SUA.

Deși prim-ministrul a fost luat prin surprindere de amploarea protestelor și a căutat o modalitate de a da înapoi fără a-și destabiliza guvernul, el a rezistat presiunilor interne și internaționale care îl îndemnau la compromis.

Pentru mai multe săptămâni, în ciuda protestelor ample din țară, comisiile parlamentare au continuat să promoveze elemente ale legislației, iar grupările de extremă-dreapta care au susținut revizuirea și-au reiterat hotărârea de a adopta cele mai importante puncte ale reformei înainte de 2 aprilie.

După o zi de negocieri cu biroul premierului, partidul extremist Puterea Evreiască, parte a coaliției, a emis totuși luni seara o declarație în care a afirmat că a fost de acord să amâne legea până la următoarea sesiune parlamentară.

Lupta este departe de a se fi încheiat. Compromisul sporește riscul unor noi alegeri în cazul în care guvernul se prăbușește din cauza luptelor interne. Mulți israelieni ar dori probabil să evite această perspectivă.

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

Ce presupune reforma

Revizuirea sistemului judiciar ar da executivului controlul asupra numirii judecătorilor de la Curtea Supremă şi ar permite guvernului să anuleze hotărârile judecătoreşti pe baza unei majorităţi parlamentare simple.

În timp ce guvernul susţine că revizuirea este necesară pentru a controla „judecătorii activişti” şi a stabili un echilibru just între guvernul ales şi puterea judiciară, oponenţii o văd ca pe o subminare a controalelor şi a echilibrelor legale şi ca pe o ameninţare la adresa democraţiei în Israel.

Toată lumea a observat de asemenea că propunerile l-ar putea ajuta pe Netanyahu să scape de urmărirea penală în procesul său de corupție.

Criticii reformei mai spun spun că aceasta va submina normele democratice și statul de drept, permițând grupărilor de extremă dreapta din coaliția lui Netanyahu să adopte măsuri draconice care limitează drepturile minorităților, ale femeilor și ale persoanelor LGBTQ+.

Premierul a câștigat niște timp

Aparent, decizia anunțată de Netanyahu este exact genul de soluție de compromis la care premierul a excelat întotdeauna. Dar de data aceasta, echilibrul va fi mult mai greu de găsit, scrie New York Times.

„El este ca magicianul care scoate întotdeauna un iepure din pălărie”, a declarat Anshel Pfeffer, biograf al lui Netanyahu. „Acum îi este din ce în ce mai greu să găsească vreun iepure”, a observat acesta.

Recomandări

Pensionarii din Ucraina, nevoiți să se întoarcă la lucru din cauza lipsei forței de muncă | VIDEO

Netanyahu a câștigat ceva timp. Dar într-un joc cu sumă zero între adversarii săi din stradă și aliații săi de la putere, această amânare nu îi poate oferi prea mult, scrie New York Times.

Dacă, după vacanța din aprilie, Netanyahu va dilua sau anula reforma judiciară, el va risca o ruptură irevocabilă cu partidele de extremă dreapta care îi asigură majoritatea în Parlament.

Dacă cedează în fața acestora și merge mai departe cu planul de slăbire a independenței Curții Supreme, el riscă să adâncească și să prelungească o criză socială care a provocat greve fără precedent și proteste care au paralizat țara.

„Este o situație din care nu are decât de pierdut”, a spus Pfeffer.

Israelienii nu îl mai vor pe Netanyahu

Multe probleme provin în mare parte dintr-un calcul anterior al lui Netanyahu, care a vrut să rămână în politică în ciuda faptului că a fost anchetat, acuzat și judecat pentru corupție. Această decizie a dus la o ruptură între el și aliații mai moderați.

Netanyahu a revenit la putere după o scurtă perioadă în opoziție în decembrie, după ce a convins trei grupuri mici de extremă dreapta să candideze pe o singură listă pentru a putea depăși pragul Knessetului.

Mișcarea a funcționat, oferindu-i blocului lui Netanyahu o majoritate de parlamentară, deși a obținut doar 49,57% din voturi.

O mare parte a publicului israelian, obosit de ciclul electoral nesfârșit, nu a înțeles inițial amenințarea venită din partea extremei drepte.

În ochii multora, Netanyahu a pierdut deja ceva: reputația sa de politician de încredere, care acordă prioritate stabilității și securității Israelului.

Înainte de a se reîntoarce în funcție în decembrie, el le-a declarat în mod repetat aliaților și jurnaliștilor că va avea o influență stabilizatoare, în ciuda faptului că va conduce guvernul cu cele mai multe elemente extremiste, conservatoare și religioase din istoria țării.

Decizia sa de duminică de a-l demite pe ministrul apărării Yoav Gallant, la o zi după ce acesta a avertizat că fracturile sociale provocate de reforma judiciară au pus în pericol securitatea statului, a sugerat criticilor că premierul este mai degrabă motivat de considerente politice decât de cele de securitate.

Iar tensiunile care au urmat luni – tulburări civile, o grevă la nivel național, suspendarea serviciilor de sănătate, a școlilor, a zborurilor și chiar a colectării gunoiului – nu au inspirat deloc stabilitate.

Un sondaj de opinie publicat luni de Kan, postul național de televiziune, sugerează că mulți israelieni își schimbă părerea despre premierul lor.

Pentru prima dată, mai mulți israelieni au declarat că ar prefera să fie conduși de Benny Gantz, un deputat al opoziției și fost șef al armatei, decât de Netanyahu. Aproape două treimi s-au opus demiterii lui Gallant, iar un număr similar a susținut oprirea imediată a reformei.

Influența extremei drepte

Criticii spun că Netanyahu are propriile motive pentru a încerca să submineze sistemul judiciar. Dar aliații săi Yariv Levin și Simcha Rothman sunt cei care au condus procesul de reformă în ultimele săptămâni, nu Netanyahu însuși, observă New York Times.

Dincolo de sistemul judiciar, partenerii de coaliție ai lui Netanyahu subminează, de asemenea, unele dintre obiectivele de politică externă care îl preocupă cel mai mult pe acesta.

Itamar Ben-Gvir, ministrul de extremă-dreapta al securității naționale, i-a înfuriat pe musulmani intrând în Moscheea Al Aqsa, un loc sfânt din Ierusalim cunoscut de evrei sub numele de Muntele Templului, înconjurat de polițiști înarmați.

Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe de extremă dreapta, a provocat indignare comentând recent că palestinienii nu există și cerând ca statul israelian să „șteargă” un oraș palestinian aflat în centrul unor violențe recente în Cisiordania.

Cei doi au subminat obiectivele lui Netanyahu de a stabili pentru prima dată legături între Israel și Arabia Saudită, de a consolida legătura cu Emiratele Arabe Unite și de a încuraja Washingtonul să ajute Israelul în legătură cu Iranul, observă cotidianul american.

Netanyahu nu a fost invitat să viziteze Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite. În schimb, un oficial de rang înalt din Emiratele Arabe Unite a vizitat discret Israelul săptămâna trecută pentru a vorbi cu Netanyahu, printre altele, despre acțiunile lui Ben-Gvir, potrivit unui oficial occidental de rang înalt informat despre întâlnire.

Relațiile oficiale dintre Israel și Arabia Saudită rămân distante. Comentariile lui Smotrich au provocat condamnarea oficială din partea guvernului saudit, la scurt timp după ce acesta a reluat relațiile la începutul acestei luni cu inamicul Israelului, Iranul.

Relațiile dintre Netanyahu și administrația Biden sunt, de asemenea, fragile. Preocuparea părții americane cu privire la reforma sistemului judiciar, alături de nemulțumirea legată de acțiunile lui Ben-Gvir și Smotrich, amenință relația bilaterală.

În coalițiile anterioare, Netanyahu l-ar fi putut trimite pe Ben-Gvir într-o poziție mai puțin proeminentă. Acum, puterea sa depinde de sprijinul acestuia.

Pentru a păstra acest sprijin, luni, Netanyahu i-a oferit acestuia perspectiva unei influențe mai mari, promițând să ia în considerare formarea unei gărzi naționale, pe care să o plaseze sub controlul lui Ben-Gvir.

„Forțele armate private ale lui Ben Gvir. Exact ceea ce aveam nevoie…”, a scris Noa Landau, redactor-șef adjunct a cotidianului israelian Haaretz.

Urmărește-ne pe Google News