ComenteazăDesigur, una-i campania electorală şi altu-i exerciţiul puterii. Mapamondul politic a primit pozitiv schimbarea de la Washington, după controversatul Bush, un campion al gafelor, dar şi un adept al acţiunilor militare în forţă, chiar şi fără justificare faptică. Apropo, e de văzut dacă „America înainte de toate” înseamnă doar „ţara înaintea individului”, ori şi aspiraţia de a domina şi determina în continuare, ferm, evenimentele planetare.
Pentru România ar trebui să însemne un dialog real, neredus la „Yes, Sir!”. Mai ales ţinând seama că interesele vitale ale ţării sunt legate de Uniunea Europeană şi de alţi importanţi parteneri continentali. Ar fi şi un prilej de a revedea prea multele concesii unidirecţionale (gen Bechtel), ori raporturi bilaterale, în care în talerul de la Bucureşti nu se aşază cel puţin scutirea de vize, ci veşnice promisiuni. Pentru că parteneriatul strategic nu înseamnă, cum credea un clasic, orientarea doar după lanterna Marelui Licurici.