ComenteazăPotrivit publicației, există temeri că perioada de probleme economice ar putea să se prelungească și anul viitor, dar și mai departe în viitor, pe măsură ce guvernele cresc restricțiile asupra afacerilor pentru a stopa pandemia și pe măsură ce temerile în privința virusului reconfigurează conceptul de spațiu public și afectează creșterea bazată pe consum.
Pandemia este, înainte de toate, o criză de sănătate publică. Așa că atât timp cât interacțiunea umană rămâne periculoasă, afacerile nu pot reintra în normal.
Anumite obiceiuri se vor schimba
Ceea ce era normal în trecut s-ar putea să nu mai fie. Oamenii vor fi mai puțin înclinați să intre în restaurante pline sau săli de concert chiar și după ce virusul este oprit.
Stoparea abruptă a oricărei activități comerciale amenință să impună o durere așa profundă și care să se mențină în timp în fiecare regiune a lumii, astfel încât recuperarea să dureze ani buni.
Pierderile companiilor, multe dintre ele pline de datorii, riscă să declanșeze o criză financiară de proporții cataclismice.
“De data asta va fi altfel”
Bursele au reflectat alarma. Indicele S&P 500 a scăzut în luna martie cu 12,5%, cea mai mare scădere din octombrie 2008 încoace.
“Simt că criza financiară din 2008 a fost doar un simplu test față de asta”, spune Kenneth S. Rogoff, economist la Harvard și coautor al unei cărți despre istoria crizelor. Aceasta este numită “De data asta e diferit: opt secole de prostie financiară”.
“Mama tuturor crizelor”
“Totul depinde de cât de mult durează, dar dacă ține mult timp, în mod clar va fi mama tuturor crizelor”, spune el.
Situația este deja vizibilă în statele aflate în dezvoltare, de unde investitorii încep să se retragă, ceea ce duce la scăderea monedelor acestora și forțează oamenii să plătească mai mult pentru mâncarea și carburanții importați și amenințând guvernele cu insolvența.
Toate acestea se întâmplă în timp ce pandemia însăși amenință să copleșească sistemele medicale inadecvate.
Scenariul ideal
Printre investitori, un anumit scenariu este preferat: recesiunea va fi scurtă, ca să lase apoi loc unei reveniri robuste în acest an. Odată ce virusul va fi blocat, oamenii vor reveni la birouri și în mall-uri, iar viața va reveni la normal.
Avioanele vor duce familiile în vacanțe care doar au fost amânate, iar fabricile vor reporni pentru a onora comenzile.
Scenariul realist
Dar chiar dacă virusul va fi blocat, și nimeni nu știe asta când va fi, lumea va fi probabil sugrumată de necazuri. Șomajul în masă va induce costuri în societate. Falimentele vor fi foarte răspândite și vor lăsa industria într-o stare slăbită, fără inovare și investiții.
Gospodăriile ar putea rămâne agitate și cu aversiune la risc. Anumite măsuri de distanțare socială ar putea rămâne pe perioade lungi.
Cheltuielile de consum reprezintă două treimi din activitatea economică de oriunde. Dacă anxietatea rămâne, iar oamenii sunt sceptici la a cheltui, expansiunea economică va fi limitată, în special dacă vigilența împotriva coronavirusului va fi necesară ani buni.
”Psihologia pur și simplu nu își va reveni”, spune Charles Dumas, economist-șef la TS Lombard, o compania de cercetare din Londra.
Acesta mai spune că oamenii au avut un șoc, revenirea va fi lentă, iar anumite comportamente vor fi alterate pentru o perioadă, dacă nu chiar pentru totdeauna.
După Marea Depresiune dintre anii 1929-1933, americanii și-au crescut economiile în mod semnificativ. Frica și neîncadrarea în standardele de creditare au făcut ca populația să nu se mai bazeze pe împrumuturi.
Iar acest lucru ar putea să se întâmple din nou.
SUA și Europa, în recesiune
Alarma este crescută și din cauza faptului că fiecare parte a globului este afectată.
SUA, cea mai mare economie a lumii, este aproape sigur în recesiune. La fel și Europa. Probabil același lucru se întâmplă și cu economii semnificative, precum Canada, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia, Argentina și Mexic.
China, a doua mare economie a lumii, este așteptată să crească doar cu 2% în acest an, potrivit TS Lombard.
Mitul globalizării ca apărare
Timp de ani , economiștii ortodocși au avansat conceptul că globalizarea vine cu un fel de asigurare colectivă împotriva dezastrului. Atât timp cât o parte a lumii crește, asta moderează impactul scăderii în orice altă țară.
Criza din 2008 a părut că susține această teză. Dar actuala problemă este și mai extremă: o urgență mondială.
Când pandemia a început, inițial în centrul Chinei, a fost văzută ca o amenințare la adresa acelei economii. Chiar și când China s-a închis, înțelepciunea colectivă spunea că mari companii internaționale, precum Apple și General Motors, vor suferi din cauza vânzărilor mai slabe în China, în timp ce producătorii din restul lumii vor avea probleme în a procura piese din fabricile chinezești.
Dar apoi a izbucnit pandemia în Italia și, eventual, în restul Europei. Apoi a venit carantinarea și blocarea vieții moderne.
Între timp, virusul s-a răspândit în SUA. Acum, oriunde te uiți, vezi un impact la nivelul cererii de produse, pe lângă cel al problemelor de pe lanțurile de producție, spune Innes McFee, director la Oxford Economics în London.
Miile de miliarde de dolari aruncate de SUA și Europa au prevenit firmele să se prăbușească.
Marie Owens Thomsen, economist-șef global al Indosuez Wealth Management în Geneva spune invers: “Dacă apeși butonul de pauză, iar apoi apeși pe cel de start, mașina pornește din nou”.
Dar acest lucru este valabil doar dacă pachetele de salvare se dovedesc eficiente și nu se știe asta încă.
În șocurile clasice, guvernele cheltuie bani pentru a încuraja oamenii să cheltuie. Acum însă, autoritățile cer oamenilor să stea acasă.
Investițiile scad cu 40%, vor fi necesari 2-3 ani pentru revenire
Potrivit ONU, investițiile străine directe vor scădea cu 40% la nivel mondial, iar acest lucru riscă să afecteze lanțurile și rețelele de producție.
Vor fi necesari 2-3 ani pentru ca cele mai multe economii să se întoarcă la nivelurile de producție de dinainte de pandemie, spune IHS Markit.
Statele în curs de dezvoltare sunt deja afectate. Țările bazate pe exportul de materii prime, de la Mexic la Chile și la Nigeria sunt afectate de scăderea prețului petrolului. Alte economii, precum Coreea de Sud și Indonezia, sunt afectate de scăderea cererii din China, nemaiputând să alimenteze fabricile din China cu componente.
Statele în curs de dezvoltare trebuie să achite datorii de 2.700 de miliarde de dolari
Mai mult, între momentul actual și finalul anului viitor, statele în curs de dezvoltare au de achitat datorii de 2.700 de miliarde de dolari, potrivit Națiunilor Unite.
Acesta au cerut un pachet de 2.500 de miliarde de dolari pentru salvarea statelor în curs de dezvoltare: 1.000 de miliarde în împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional, datorii de 1.000 de miliarde de dolari iertate, iar 500 de miliarde pentru recuperare economică.
China își revine, dar pentru cine va produce?
China a reușit să blocheze virusul, iar fabricile încep să își reia activitatea. Dacă fabricile din China repornesc, acest lucru are un efect benefic la nivel mondial: cerere de cipuri de calculator în Taiwan, cupru în Zambia și soia cultivată în Argentina.
Dar economia Chinei nu este imună la realitatea globală: dacă americanii încă se luptă cu pandemia, dacă Africa de Sud nu se poate împrumuta, dacă Europa este în recesiune, acest lucru va limita și apetitul pentru produse din China.
”Dacă fabricile chinezești revin în producție, pentru cine produc mai exact?”, întreabă economistul Rogoff, de la Harvard.