”Din punctul meu de vedere, o împărţire corectă ar fi ca statul să ia mai mult din jumătate din profit, 55-60% din profitul tuturor acestor exploatări, ceea ce ar însemna venituri de peste 20 de miliarde de dolari în aproximativ 10-12 ani de exploatare”, a spus Nicolescu.
Lipsa acestor gaze pe piaţă înseamnă, pe lângă faptul că România pierde bani, şi o mai mică competiţie în sectorul gazelor, adică premise să avem preţuri mai mari pentru consumatori, a subliniat expertul.
De ce trenează decizia de investiții
Întrebat de ce trenează decizia de investiţii în Marea Neagră, el a răspuns:
”Nu ştiu dacă problema este naţionalismul sau necunoaştere sau mi-e greu să spun de ce trenează. Cred că sunt mai multe cauze.
Important este ca investiţiile să fie reluate pe toate proiectele şi să ajungem să avem mai mult gaz şi mai multe venituri la bugetul de stat, care să fie folosite mai departe în infrastructură, spitale, şcoli, autostrăzi.
Avem nevoie de bani. Este ca şi cum am avea o comoară în grădină şi noi stăm lângă gard şi tot discutăm. Discuţiile sunt foarte bune, dar la un moment dat lucrurile trebuie tranşate”, a adăugat reprezentantul Deloitte.
Nicolescu a amintit că lucrurile s-au întâmplat la fel şi în cazul Sterling, acum zece ani. În 2009, opinia publică s-a opus extracţiei de gaze din Marea Neagră de către acea companie, după ce România a câştigat la Haga o zonă maritimă, în disputa cu Ucraina.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro