”Din punctul meu de vedere, o împărţire corectă ar fi
ca statul să ia mai mult din jumătate din profit, 55-60% din profitul tuturor
acestor exploatări, ceea ce ar însemna venituri de peste 20 de miliarde de
dolari în aproximativ 10-12 ani de exploatare”, a spus Nicolescu.
Lipsa acestor gaze pe piaţă înseamnă, pe lângă faptul
că România pierde bani, şi o mai mică competiţie în sectorul gazelor, adică
premise să avem preţuri mai mari pentru consumatori, a subliniat expertul.
De ce trenează decizia de investiții
Întrebat de ce trenează decizia de investiţii în Marea Neagră, el a răspuns:
”Nu ştiu dacă problema este naţionalismul sau
necunoaştere sau mi-e greu să spun de ce trenează. Cred că sunt mai multe
cauze.
Important este ca investiţiile să fie reluate pe toate
proiectele şi să ajungem să avem mai mult gaz şi mai multe venituri la bugetul
de stat, care să fie folosite mai departe în infrastructură, spitale, şcoli,
autostrăzi.
Avem nevoie de bani. Este ca şi cum am avea o comoară
în grădină şi noi stăm lângă gard şi tot discutăm. Discuţiile sunt foarte bune,
dar la un moment dat lucrurile trebuie tranşate”, a adăugat reprezentantul
Deloitte.
Nicolescu a amintit că lucrurile s-au întâmplat la fel
şi în cazul Sterling, acum zece ani. În 2009, opinia publică s-a opus
extracţiei de gaze din Marea Neagră de către acea companie, după ce România a
câştigat la Haga o zonă maritimă, în disputa cu Ucraina.