Adesea, Nicuşor se priveşte în oglindă şi sufletul i se înnegurează de ceea ce vede. Dar vede şi pe chipurile celorlalţi ca într-o oglindă, atunci când aceştia se uită la el. Şi iar simte că pică într-un abis al deznădejdii. E diagnosticat cu ceea ce în limbaj medical se numeşte Sindrom Goldenhar. Dar el, ca şi toată lumea din jur, vorbeşte de de spi cătur a bolţii palatine, adică a cerului gurii şi de “buză de iepure”. La el, “tavanul” gurii lui arată de parcă cineva a vrut să separe apele de uscat chiar acolo. Sau un iatagan nevăzut l-a însemnat pe viaţă, mutilându-i totodată destinul întreg. Fără ca Nicuşor să priceapă de ce, care e rostul acestei “condamnări”, al acestei pedepse. Peste toate se adaugă şi o suferinţă a ochilor, cu unul dintre ei nevăzând aproape nimic.
A făcut 7 operaţii între vârstele de 1 an şi 9 ani, dar practic fără nici un rezultat pozitiv. Doar suferinţă şi cicatrici, doar cu astea s-a pricopsit de la ele. De multe ori ajunge acasă aproape plângând şi îşi întreabă mama iar şi iar: “De ce, mamă? De ce fraţii mei sunt normali, iar eu sunt aşa de urât? Cu ce am greşit?”. Iar mama îl priveşte cu o jale mută, neştiind ce să-i răspundă, neştiind nici ea răspunsul la aşa grozăvie de întrebare. Din când în când, atunci când disperarea se revarsă peste malurile oricărei puteri de a suporta aşa o soartă, pe Nicuşor îl încearcă chiar şi gândul de a scăpa cumva de povara asta de viaţă. Ar vrea să scape, dar nici nu ar putea lua o asemenea decizie cu inima uşoară. Dar poate că tinereţea îl face încă să viseze la rezolvări magice, la dimineaţa aceea în care se va trezi, se va privi şi va fi tot el, dar altfel, un Nicuşor “neînsemnat” cu misteriosul “fier roşu” al destinului. De aceea încă găseşte forţa să mai păstreze un dram de speranţă.
Iar speranţă chiar există, doar că ea are un preţ. Şi nu unul mic, ci sub forma unor operaţii ce pot fi făcute în Turcia, la Clinica Acibadem şi pentru care e nevoie de 50.000 de euro, după cum arată evaluarea făcută chiar în Bucureşti, atunci când un medic renumit al clinicii, prof. Dr Mehmet Mutaf, l-a consultat pe Nicuşor. Ar fi nevoie de două intervenţii, de fapt, nu simple, ba dimpotrivă. Dar esenţial este că ele pot fi făcute. Că Nicuşor are o şansă reală să redevină un tânăr cu viaţă normală. Care să se poată privi în oglindă, dar şi în ochii celorlalţi, fără să mai vrea să fugă departe, cât mai departe, să se ascundă de oameni şi de viaţa însăşi. Ci să vrea să rămână. Să trăiască! Putem să-l ajutăm pe Nicuşor să facă asta!