Îi plăcea să meargă pe bicicletă

Amintirile rememorate de politologul Vladimir Tismăneanu aduc însă la suprafaţă gesturi, atitudini sau întâmplări puţin cunoscute publicului larg. “Am fost colegi de şcoală, Nicu şi cu mine, vreme de 12 ani, mai întâi la Liceul Dr. Petru Groza (foşta Şcoală Medie Mixtă cu predare în limba rusă) de pe strada Arhitect Ioan Mincu, actualul Colegiu Naţional Tudor Vianu, apoi, începând din septembrie 1963 şi până în iunie 1970, la Liceul nr. 24, actualul Jean Monnet”, scrie Tismăneanu, precizând şi data primei întâlniri cu acesta: septembrie 1958. Cu alte cuvinte, perioada cuprinsă între vârstele de 7 şi aproape 19 ani din viaţa lui Nicuşor, care era născut la 1 septembrie 1951.
Nicușor și părinții lui, Nicolae și Elena Ceaușescu, înainte de Revelionul ce marca trecerea în anul 1976 →
“Eram cu toţii înnebuniţi să mergem pe bicicletă.(…) Copiii de ştabi aveau biciclete Peugeot, Oscar Egg şi Condor, cumpărate de la Gospodăria de Partid.(…) Altminteri un copil sfios, rezervat, cu explozii imprevizibile de nervozitate agresivă, Nicu era fericit pe bicicletă. Bântuia cartierul în lung şi în lat. La vremea respectivă (şi mulţi ani după aceea), avea obiceiul să-şi sugă degetul. Mai târziu, lacheii care îl linguşeau cu neruşinare în faţă, aparatcikii UTC-ului, îl porecliseră «degetarianul »”, notează Tismăneanu. “Fraţii săi mai mari (n.r. – Valentin şi Zoia) l-au tratat întotdeauna cu o iritantă pentru el doză de condescendenţă, nu l-au luat în serios, i-au întărit astfel un complex de inferioritate ce-l va mistui toată viaţă”.

O fată i-a pus un gândac în sendviş

O întâmplare amintită de Tismăneanu o are în primplan pe una dintre colege, Liliana. “În clasa a VIII-a, plictisită de aerele aristocratice ale Prinţişorului, a profitat de un moment de neatenţie al acestuia şi i-a strecurat în sendvişul adus de acasă, copios garnisit cu trufandale, un gândac. Râdeam cu toţii în hohote. Nicu era furibund. Nu era vorba doar de dezgust, ci de faptul că fusese luat public în zeflemea, că fusese umilit. Tocmai el, cel care trăgea fetele de păr pe coridoare, cel care îşi permitea să înjure fără jenă pe cine avea chef, să fie ţinta unei asemenea supreme băşcălii. Nu s-a răzbunat, n-a făcut caz, de fapt ţinea la Liliana”, scrie Tismăneanu. După incidentul cu gândacul, Nicuşor şi-a adus sendvişul “cu o servietă blindată cu cifru”.

Politologul Vladimir Tismăneanu: «Taică-su îl bătea fără milă»

Politologul Vladimir Tismăneanu (foto) mai devoalează şi natura relaţiei dintre Nicuşor şi tatăl lui, Nicolae Ceauşescu, plecând de la o cauză violentă ce a avut ecouri până la maturitatea Prinţişorului: “În copilărie, fusese victima acceselor de furie ale lui Nicolae Ceauşescu, care îl bătea fără milă. Chiar şi când ajunsese ministrul tineretului, când suna telefonul şi vorbea cu tatăl său, se ridica în picioare”. El continuă cu analiza personajului Nicu Ceauşescu, precizând: “Nicu a acceptat toate deciziile părinţilor lui, s-a prefăcut docil, dar în realitate şi-a continuat dezmăţul, şi-a menţinut pasiunea pentru aventuri tot mai sordide”. Spre finalul rememorărilor sale, Tismăneanu concluzionează: “În realitate, în decembrie 1989, Nicu Ceauşescu era unul dintre cei mai singuri oameni din România. Complet înstrăinat de vechii prieteni, alergând haotic din agapă în agapă, ajunsese de, fapt, un soi de zombie”.

Donca Mizil, marea lui iubire

Printre amintirile lui Vladimir Tismăneanu despre Nicu Ceauşescu şi-a făcut loc şi cea despre marea iubire a acestuia, Donca, fiica fostului demnitar comunist Paul Niculescu- Mizil (1923-2008), care a ocupat, în diferite perioade, până în 1989, funcţii înalte în partid şi în guvern.

Donca Mizil, alături de fratele său, Serghei, într-o fotografie apropiată de vremea când ea era marea iubire a lui Nicu Ceaușescu →
(foto: sergheiniculescumizil.blogspot.com)

Într-un capitol aparte din serialul dedicat lui Nicu Ceauşescu, Vladimir Tismăneanu afirmă: “Iubirea cea mare a tânărului Nicu a fost Donca, fiica ideologului partidului, Paul Niculescu-Mizil. Mi-i amintesc pe Nicu şi pe Donca, prin 1969, la reuniunile care aveau loc în clădirea de sport a liceului nostru, la etajul întâi.
(…) O staţie de amplificare transmitea cântecele epocii, Beatles, Animals, Bee Gees, Simon & Garfunkel, Sonny & Cher, Rolling Stones, Creedence Clearwater Revival.
(…) În fiecare zi, Nicu se ducea să o ia pe Donca, mai mică decât noi cu doi ani, de la Liceul Caragiale din Piaţa Dorobanţi.
(…) Fapt este că Elena Ceauşescu nu vedea cu ochi buni relaţia cu Donca şi că a făcut tot ce putea – şi putea enorm – pentru a pune capăt acestei legături.
(…) După un moment cumplit pentru Donca şi familia ei, cei doi tineri s-au despărţit definitiv. Donca fusese poate singura persoană care îi putea spune lui Nicu absolut orice, pe care o asculta şi de a cărei părere ţinea seama”.

Antipatie totală din partea Elenei

Motivul antipatiei Elenei Ceauşescu faţă de Donca ţine – ca şi în cazul Iordanei Borilă, prima soţie, între anii 1970-1988, a lui Valentin, fratele mai mare al lui Nicu – de semnele unei obsesii tot mai mari pentru “nobleţea” sângelui unei posibile nurori şi, prin urmare, viitoare membră a proiectatei “dinastii” prezidenţiale. “Dacă în cazul Iordanei, Elena Ceauşescu avea rezerve legate de originea ei etnică, despre Donca se spunea că ostilitatea ar fi provenit din convingerea Elenei că era un copil înfiat, a cărui ereditate ar fi fost necunoscută”, mai spune Tismăneanu.

Citeşte în Libertatea de mâine pe cine a accidentat mortal Nicuşor la 13 ani

fotografii: Fototeca online a comunismului românesc

 
 

Urmărește-ne pe Google News