„Nimeni nu urăște Rusia mai mult decât copiii orfani”. Răpit din Mariupol, Bogdan spune cum a scăpat dintr-un oraș rusesc situat la peste 1.200 km de casă

Dacă ar fi fost mai în vârstă sau mai puțin vulnerabil, adolescentul ucrainean Bogdan Yermokin spune că „ar fi dat foc Kremlinului”.

Originar din orașul-port Mariupol, Bogdan a fost forțat să trăiască în Moscova timp de aproape un an și jumătate, după ce el și alți 30 de orfani ucraineni au fost adunați de forțele ruse și deportați împotriva voinței lor.

Porecliți „Mariupol 31″, el și prietenii săi trăiseră deja luni bune de asediu brutal, fiind martori ai morții și distrugerii pe scară largă, în timp ce forțele lui Vladimir Putin transformau orașul lor natal în dărâmături.

Când ultimul focar de rezistență al orașului a căzut, în mai 2022, orfanii traumatizați au fost trimiși mai întâi la Donețk și apoi la Moscova.

Acolo, au fost adoptați sau crescuți de lucrători guvernamentali, forțați să devină cetățeni ruși și amenințați cu recrutarea – potențial pentru a fi trimiși să lupte împotriva propriilor lor compatrioți.

Yermokin avea doar 16 ani. Își pierduse ambii părinți chiar înainte de izbucnirea războiului.

„Ne-au tratat ca pe niște saci de cartofi, mutându-ne dintr-un loc în altul fără să ne ceară consimțământul sau să ne arate vreo grijă”, a spus Bogdan, acum în vârstă de 18 ani, pentru publicația britanică. „Primele luni au fost neclare. Înțelegeam doar că va trebui să ies de acolo”, a adăugat el.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

„Multă moarte și o mulțime de cadavre”

Întors în Ucraina după ce a scăpat din Rusia la sfârșitul anului trecut, Yermokin se recuperează în prezent în Kiev. Costul psihologic al supraviețuirii în fața deportării, un act descris ca fiind o crimă de război de către ONU, va rămâne cu el pentru totdeauna.

Din momentul în care Rusia a invadat Ucraina, în februarie 2022, Mariupol – un oraș-port extrem de strategic de pe coasta sudică a Ucrainei – a fost o țintă-cheie pentru trupele lui Putin.

Acesta avea să devină în curând locul celei mai mari bătălii din război de până atunci, pe măsură ce forțele ruse efectuau un asediu brutal, cu luni de lupte grele și bombardamente aeriene.

Cel puțin 8.000 de persoane au fost ucise în Mariupol, potrivit unui raport al Human Rights Watch de luna trecută, deși unele estimări ridică bilanțul la 100.000.

Yermokin a petrecut cea mai mare parte a asediului în subsolul unui dormitor al unei școli din apropierea oțelăriei Azovstal din oraș – locul unor asalturi neîncetate și ultima redută a forțelor ucrainene în Mariupol. El auzea de la alții despre atacuri mari, cum ar fi cel asupra Teatrului Dramatic, în timp ce căuta mâncare sau apă.

„Erau multă moarte și o mulțime de cadavre”, a povestit el.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Tragedia era pretutindeni, atât în abstract, cât și la nivel personal – un prieten apropiat, care a avut grijă de Bogdan după ce părinții lui au murit, a fost ucis de șrapnel după ce l-a acoperit în timpul unei explozii. Adolescentul are încă o cicatrice lungă și subțire chiar deasupra articulațiilor mâinii stângi, în urma incidentului.

Într-un alt episod dureros, despre care Yermokin vorbește cu greu, el a legănat în brațe o fetiță de 10 ani în timp ce aceasta murea din cauza unei răni în piept. Fata tocmai își pierduse mama în urma bombardamentelor.

El susține că femeia însărcinată care a apărut în imaginile difuzate pe scară largă ale urmărilor atacului devastator asupra maternității din oraș – precum și în documentarul „20 Days in Mariupol” („20 de zile în Mariupol”), premiat cu Oscar – este o verișoară îndepărtată.

„În momentul în care forțele rusești au preluat controlul, am avut sentimentul că eram deja mort”, a spus el. „Am învățat că trebuie să prețuiești momentele și oamenii pe care îi ai, pentru că nu vor fi acolo pentru totdeauna”, a adăugat Bogdan.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Aproape toate clădirile din Mariupol au fost avariate sau distruse în timpul asediului de trei luni al Rusiei, iar orașul se află în prezent sub ocupație.

După ce forțele ruse au obținut controlul total al orașului, au măturat orașul pentru a „curăța terenul”, după cum a spus Yermokin, verificând dacă au mai rămas luptători ucraineni. Au făcut o listă cu orfanii de aici, iar apoi i-au luat din adăposturile lor și i-au trimis în Donețk, una dintre cele două autoproclamate republici „alipite” la Rusia.

Acolo, au stat într-un spital local timp de o lună. Yermokin crede că această ședere a fost menită să dea un aer de legitimitate transferului, astfel încât Rusia să poată pretinde că administrează îngrijiri medicale copiilor. Cu toate acestea, Bogdan afirmă că nu a fost nici bolnav, nici rănit și nu a primit vreun tratament.

El nu a dorit să comenteze detaliile „călătoriilor” lui în Donețk sau în Rusia, din cauza unei investigații în derulare. Cu toate acestea, el a precizat că minorilor nu li s-a spus de ce sunt mutați sau ce se va întâmpla în continuare.

Presa locală a relatat anterior că Bogdan a fost transferat în Rusia cu autobuzul, iar apoi cu avionul.

Găzduiți mai întâi într-o tabără de vară, cei mai mulți dintre copii au fost apoi adoptați sau dați în grija unor lucrători de stat. Yermokin a fost luat în grijă de Irina Rudnitska, asistenta fostului ombudsman pentru drepturile omului din țară, Tatiana Moskalkova.

În contextul în care ancheta este în curs de desfășurare, el poate dezvălui puține lucruri despre șederea lui în Rusia. Familia adoptivă s-a purtat bine cu el, deși a fost puternic influențată de narațiunea rusă, iar copiii au fost introduși în sistemul de învățământ local și li s-a eliberat cetățenia – deși nu li s-a cerut permisiunea.

Maria Lvova-Belova: „În momentul în care l-am văzut, mi-am dat seama că acesta este copilul meu”

Yermokin a spus că rușii au încercat să-i câștige încrederea, tratându-l frumos la început, dar lucrurile s-au deteriorat în timp, când și-a păstrat optimismul față de Ucraina – se certa în mod regulat cu cei din jur, fiind supus unei presiuni psihologice constante.

Cei 31 de copii de la Mariupol au fost transformați rapid într-un instrument de propagandă, pentru ca Moscova să „dovedească” faptul că rușii au salvat orașul.

Cel mai bun prieten al lui Bogdan, Pylyp Holovnya, a devenit „capul de afiș” al așa-ziselor misiuni de salvare ale Rusiei după ce a fost adoptat chiar de Maria Lvova-Belova, comisarul rus pentru drepturile copiilor.

Un documentar de o jumătate de oră intitulat „Acesta este copilul meu”, difuzat anul trecut pe un canal de televiziune naționalist, a relatat povestea îndepărtării lui Holovnya din Mariupol, iar Lvova-Belova a declarat: „În momentul în care am vorbit cu el mi-am dat seama că este al meu: acesta este copilul meu”.

Cu câteva luni înainte, Curtea Penală Internațională (CPI) a emis un mandat de arestare pe numele Mariei Lvova-Belova și pe cel al lui Putin, pe care i-a acuzat de deportarea ilegală a copiilor din Ucraina.

Prietenii și rudele lui Pylyp Holovnya au spus că ei cred că băiatul a fost dus în Rusia împotriva voinței lui. Yermokin a descris-o pe Lvova-Belova ca fiind o „persoană cu două fețe” care se joacă cu camerele televiziunilor din Rusia, dar nu este la fel de drăguță când acestea pleacă.

„Este o teroristă și o mincinoasă ca Putin”, a spus Yermokin. „Când a fost întrebată la un moment dat de ce trebuie să moară civili în Ucraina, ea a răspuns că «este voia lui Dumnezeu»”, își amintește Bogdan.

Alți copii aduși din Mariupol au fost scoși în față, la un miting pro-război care a marcat un an de la începutul conflictului, fiind nevoiți să le mulțumească public invadatorilor lor, în scene care au ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume.

Vedeta spectacolului a fost Anna Naumenko, o adolescentă de 15 ani cu părul negru a cărei mamă se crede că a fost ucisă la Mariupol. Adresându-se unui soldat poreclit „Iuri Gagarin”, ea a spus: „Mulțumesc, unchiule Iura, pentru că m-ai salvat pe mine, pe sora mea și pe sute de mii de copii din Mariupol”.

Yermokin a spus că, de multe ori, copiii au fost fie prea speriați pentru a se răzvrăti, fie au fost constrânși să se conformeze, prin propagandă și mită. Anna Naumenko, de exemplu, a primit un iPad nou în schimbul discursului, a afirmat el.

Yermokin a primit un apartament la Moscova în schimbul cooperării lui. Cu toate acestea, el nu a fost influențat: „Prefer să trăiesc într-o țară liberă și democratică decât să trăiesc ca un sclav”.

Numărul copiilor deportați în Rusia se ridică la aproape 20.000

Spre sfârșitul anului trecut, Yermokin a început să se teamă pentru siguranța lui. Bogdan se apropia de vârsta adultă – urmând să împlinească 18 ani în noiembrie -, așa că a primit o scrisoare, văzută de Telegraph, prin care i se ordona să se prezinte la un birou de înrolare în termen de o lună. Oficialii ruși au susținut că citația a fost făcută în scopul ținerii evidenței.

Situația lui a devenit publică atunci când avocata Katerina Bobrovskaia a făcut apel la președintele Volodimir Zelenski pentru a-l ajuta. O săptămână mai târziu, el s-a întors în Ucraina, ajungând în ziua în care împlinea 18 ani, datorită unui acord care ar fi fost mediat de Qatar și UNICEF.

„M-am înfășurat într-un steag ucrainean și am sărit de bucurie timp de 10 minute”, își amintește Yermokin.

El a încercat să se întoarcă acasă pe cont propriu la începutul acestui an, potrivit presei ucrainene și celei ruse. Maria Lvova-Belova a afirmat că Yermokin a fost oprit în apropierea graniței cu Belarus, în drumul lui spre Ucraina.

Bogdan și avocata Bobrovskaia nu au dorit să dezvăluie detaliile exacte ale returnării acestuia, pentru a proteja eforturile continue de salvare a altor copii. În ianuarie, un alt copil, un prieten apropiat al lui Yermokin, cunoscut doar ca Oleksandr, a fost readus în Ucraina. Un alt prieten apropiat, Roman, s-a întors anul trecut.

Cei 31 de copii de la Mariupol sunt doar câțiva din cele aproape 20.000 de cazuri de deportări de copii documentate de autoritățile ucrainene după ce Rusia și-a lansat războiul pe scară largă în urmă cu doi ani.

Autoritățile cred că cifra reală ar putea fi mult mai mare și au numit această practică „un act de genocid”.

Moscova susține că a „primit” 744.000 de copii ucraineni, însoțiți sau neînsoțiți, pentru propria lor siguranță.

Irina Vereșciuk, vicepremier și ministru pentru reintegrarea teritoriilor ocupate temporar, a declarat luna trecută că rușii „schimbă identitatea acestor copii și noi nu prea avem putere să îi oprim”.

„Nu avem resursele necesare pentru a returna acești copii în Ucraina… Nu știm ce se va întâmpla cu ei”, a spus ea.

„Nimeni nu urăște Rusia mai mult decât orfanii”

La Kiev, Yermokin se concentrează acum pe folosirea experienței lui pentru a-i ajuta pe alții. Înainte de război, el învăța să fie sudor, dar acum vrea să studieze dreptul internațional.

El și avocata Bobrovskaia au înființat, de asemenea, o fundație, „Rescued Future of Ukraine”, care să-i ajute pe alți copii deportați în Rusia cu locuințe, asistență medicală, financiară, psihologică și de altă natură atunci când se vor întoarce acasă.

Muzica a fost un fel de terapie pentru Yermokin, ajutându-l să facă față celor mai întunecate perioade și rănilor psihologice profunde. Mai târziu în acest an, el intenționează să lanseze un album cu muzica lui, scrisă în limba ucraineană, mai degrabă decât în rusă, care era vorbită pe scară largă în Mariupol. Încasările vor merge către fundație.

„Nimeni nu urăște Rusia mai mult decât orfanii”, a spus el. „Vreau să le arăt celor care sunt încă acolo că vom găsi o modalitate de a-i aduce înapoi”, a adăugat Bogdan.

Foto: Profimedia Images

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul dintre Ucraina și Rusia

Urmărește-ne pe Google News