Stransura lui Piturca, in culorile nationale si inchipuindu-si ca asta o face echipa redutabila, a fost sac de box pentru formatia Lituaniei. Care a batut-o mar acasa, pe noul stadion clujean, la un scor de forfait. Si, mai ales, dupa o prestatie penibila, inadmisibila nici in liga a III-a, fiind depasita net la toate capitolele: tactica, tehnica, forta, precizia paselor, de a suturilor pe poarta nici nu mai vorbesc. Un meci aiuritor, pe care ciracii lui Piturca l-au inceput cu capul in nori si l-au terminat in genunchi. N-au nici o scuza. Nici barem faptul ca lituanienii nu mai sunt invinsi dinainte. Nici… clima de la Cluj, invocata de Piturca. Nici faptul ca doi-trei titulari au absentat. Ce antrenor e acela care are un lot de valoare scazuta si redus, ca de fotbal in sala?
Esecul lamentabil e determinat in primul rand de cauze interne. De mentalitatea jalnica a unor mingicari buni sa oracaie dupa contracte cu sase zerouri, sa bata carciumile si sa jigneasca mitocaneste cameramanii, dar, cu putine exceptii, nefiind in stare sa lupte nu 90 de minute, ci barem vreo 50, timpul de joc efectiv. De tonul dat pana si de presedintele FRF, Mircea Sandu, care-i ‘capacita’ pe jucatori declarand ca ‘nu e o catastrofa daca nu invingem’. De duhoarea sulfuroasa care vine dinspre cluburi.
Semnale de alarma au fost. Cel mai serios, chiar la recentul Campionat European, unde Piturca & Co s-au facut de rasul presei internationale printr-un antijoc rusinos cu Franta si Italia si printr-o lectie de fotbal primita de la miloasele rezerve ale Olandei. Si in campionatul intern, si la nivelul echipei nationale se petrec lucruri stranii. O fi lipsa de profesionalism? O fi, cum zice DNA, coruptie? O fi dezinteres? Toate laolalta? Dar ce vina au suporterii, care fac infarct la intrarea in stadion?