Noaptea de dinaintea protestului la Casa Activistului: s-au pictat banere anti-violență și s-a discutat despre schimbarea mentalității

Reporterul Libertatea a fost, vineri seară, la Casa Activistului din Capitală, locul care s-a transformat într-un mic atelier de făcut bannere și pancarte pentru mitingul de pe 10 august 2019. La distanță de 1 an de mitingul care a împărțit România în două.

Fata care vrea că curețe râurile

Vineri seară, la Casa Activistului se lucrează. Se întind pânze, se pictează litere, se compun sloganuri. Unii dintre cei prezenți sunti veniți din alte orașe ale țării special pentru protest.

Între ei, Andreea Giurgiu – „mă cheamă ca pe județ”.

Andreea are 25 de ani, e din Constanța, a terminat Facultatea de Geografie și și-a dat masterul în ecologie. Are fobie de vorbitul în public de când a fost nevoită să spună o poezie de trei versuri la grădiniță. „Amintirea încă mă bântuie”, glumește ea.

Vrea să înființeze un ONG cu ajutorul căruia să acceseze fonduri europene pentru realizarea unui dispozitiv care să curețe râurile de deșeuri. Idei are, îi lipsesc doar banii ca să le poată implementa.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Nu a prins mitingul din 2018 în Piața Victoriei, dar a urmărit la televizor cum au degenerat lucrurile și cum un protest antiguvernamental pașnic s-a transformat într-unul extrem de violent.

„Am văzut ce s-a întâmplat anul trecut și am plâns. Anul acesta m-am întâlnit cu prietenii mei într-o tabără și mi-am dat seama că împărtășim aceleași convingeri. Am crezut că nu se poate face nimic, în starea aia eram, acceptasem ideea că nu se poate schimba nimic în țara asta. Dar după acea tabără am realizat că m-am înșelat. Și iată-mă aici”, spune Andreea.

„Tinerii sunt viitorul”

Iulia are „40 și ceva de ani, dar mă port ca un copil” și este jurist. Are doi copii, un băiat de 6 ani, și o fată care, la doar 17 ani, a obținut o bursă în străinătate, într-un program ce are ca punct central informatica.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

„Am fost trimisă aici de fii-mea. Mi-a spus să merg la protest măcar eu, că ea nu poate ajunge. Vreau să o fac pe fiica mea mândră, nu vreau să o dezamăgesc. Am fost și anul trecut în piață, voi fi și sâmbătă din nou. Nu vreau să sufere copiii mei, vreau să trăiască aici și să trăiască bine. Tinerii sunt viitorul. Copiiii sunt viitorul și trebuie să-i respectăm, nu să-i călcăm în picioare la proteste”, spune Iulia.

Îi este teamă că fiica ei Patrisia va vrea să muncească în străinătate, departe de familie.

„Ea se gândește deja să-și continue studiile acolo, apoi să muncească acolo. Îmi tot spune că nu poate progresa în domeniu aici. O pasionează informatica și a învățat foarte multe în ultimul timp. Nu vreau să fie nevoită să plece din România”, explică Iulia.

„Libertatea de exprimare ne-a fost încălcată”

O profesoară de engleză din Craiova a venit singură la București. Mesajul ei? Libertatea de exprimare nu ar trebui sugrumată așa cum au făcut forțele de ordine prin intervenția brutală de anul trecut. Ar trebui, dimpotrivă, promovată.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

„Ăsta este principalul motiv pentru care am vrut neapărat să fiu pe 10 august în Piața Victoriei. Nu este în regulă ce se întâmplă acum în țară. Cetățenii nu se mai pot bucura de libertate”, spune Alina.

„Trebuie să lucrăm la schimbarea mentalităților”

O persoană cu păr scurt verde se remarcă din grupul strâns la Casa Activistului. Vorbește energic, gesticulează și dă indicații.Trasează cu creta albă un mesaj pe o pânză mare, neagră, lipită cu scotch pe perete: „Nu intrați în justiție fără mandat de percheziție”.

Se numește Zee și e transgender non-binary. Adică nu se identifică nici cu sexul feminin, nici cu cel masculin. Zee nu este numele din buletin, acela „e mort”. Vrea să și-l schimbe în acte cu Zee – un pronume suedez neutru. Crede că i se potrivește.

Are 27 de ani, pe ultimii 10 i-a petrecut în București, plecat ca un rebel din Galați la 17 ani pentru a-și găsi rostul. Se implică în foarte multe acțiuni civice, însă, la fel ca Andreea, visează să înființeze un ONG. Acesta va promova egalitatea de șanse și de gen. Vrea ca astfel de subiecte să fie predate în școli, la un loc cu educația sexuală.

La protest va participa pentru a atrage atenția asupra faptului că autoritățile ar trebui să fie mai preocupate de cetățenii în slujba cărora s-au pus și mai puțin asupra modificării unor legi care să le fie lor benefice.

Sâmbătă se împlinește un an de la protestul din 10 august 2018, considerat unul dintre cele mai violente mișcări din istoria post-decembristă, exceptând, desigur, „mineriadele”. În amintirea evenimentelor de atunci, mâine sunt programate două manifestații, una în Piața Victoriei și alta în Piața Revoluției.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro