- Între intervenții, în timp ce așteptau apelurile de urgență, ne-au povestit despre speranțele și temerile lui 2021, despre cele mai emoționante cazuri la care au intervenit și am urcat până la 26 de metri deasupra solului pe scara unei autospeciale.
„Eu sunt plutonier adjutant șef Adam Becsek, dar mai bine îmi spuneți «Poli», că am un nume mai greu de memorat”, spune Becsek, pompier, când intrăm pe poarta sediului ISU Brașov.
Cei 27 de ani aproape fără Revelion ai lui Poli
Ziua de 31 decembrie, ultima dintr-un 2020 trist și plin de provocări, a început pentru Poli devreme. La ora 8.00 fix, era deja în uniformă, echipat cu jacheta cu însemne reflectorizante și cu stația prinsă la brâu. La fel a început multe zile de 31 decembrie de când e pompier.
Revelionul e o convenție pentru acești oameni, așa cum toți am simțit-o pe pielea noastră anul acesta, când n-am putut sărbători.
Iese la pensie în două luni. „Așa curând?”, îl întreb seara, după ce și-a făcut jumătate din tura de serviciu de 24 de ore. Poli râde: „Sunt 27 de ani!”.
Este șeful de tură și coordonatorul a sute de misiuni ale pompierilor brașoveni. Suficiente, crede el, e timpul să predea cârma și să mai stea și cu familia. Primul lucru pe care vrea să-l facă odată ieșit la pensie este să meargă la pescuit. Abia așteaptă să aibă mai mult timp pentru asta.
Cu paharul de cafea în mână, într-o noapte neobișnuit de caldă, Poli ne face rapid turul. În clădirea din stânga este dispeceratul, mult mai mic decât cel de la București. Șase-șapte oameni preiau apeluri, de la ISU, Serviciul Județean de Ambulanță și STS. În aceeași clădire funcționează și call center-ul pentru COVID-19.
Totul până la copii
În clădirea principală e însă partea cea mai interesantă. Acolo sunt garajul, care adăpostesc autospecialele, sala de mese și la etaj, dormitoarele și sala de forță.
În garajul cu porți roșii așteaptă să plece la intervenție o autospecială de descarcerare, una cu scară, o mașină pentru scafandri și două autospeciale de stingere, una mai mare, de aproape 20 de tone, și una mai mică.
În cuierele lipite de perete, sunt agățate gecile salvatorilor, iar deasupra lor, pe raft, sunt frumos așezate căștile de protecție, etichetate: coordonator echipaj, servant 1, servant 2, alpinist.
În fața lor, sunt pregătite parcă pentru venirea lui Moș Nicolae bocancii grei băgați pur și simplu în salopete, echipamentele cu care pompierii pleacă la intervenție.
„E cel mai rapid. Sărim în bocanci și tragem salopetele pe noi”, explică Poli.
Pe fiecare tură, fiecare autospecială are echipajul său și fiecare om din echipaj are responsabilitatea lui.
Dacă îi întrebi pe pompieri, nu ar putea ordona, cu strictețe, specializările lor într-un top de la cea mai dificilă la cea mai puțin dificilă, la fel cum nu vor putea să-și ordoneze intervențiile la care au participat de la cea mai ușoară la cea mai grea.
Cu un lucru sunt însă toți de acord. „Totul până la copii”, spune, în numele tuturor, Florin Avram, comandantul echipajului de descarcerare. „În momentul în care afli că sunt copii implicați…”, adaugă el, dând din cap.
Geometria descarcerării
E scund de înălțime, cu părul ușor ciufulit și o mască neagră care îi tot alunecă de pe nas în timp ce vorbește. În 22 de ani de experiență în descarcerare a învățat că dacă echipa sa e chemată la un caz, înseamnă că situația e deosebit de gravă.
Unul dintre cazurile care l-au impresionat puternic a fost un accident de la începutul carierei, de pe Valea Bogății, un drum cunoscut ca „drumul morții” din cauza numeroaselor accidente rutiere care au loc acolo.
Au fost adulți decedați, câțiva. Pe copil l-am scos dintre scaune, era un amalgam de trupuri acolo.
Florin Avram, comandantul echipajului de descarcerare:
Cunoaște mașina de descarcerare ca în palmă. Și așa și trebuie, spune el, pentru că nu poate bâjbâi când viețile unor oameni depind de el.
Autospeciala e dotată cu tot felul de instrumente, motoare, clești uriași pentru depărtarea bucăților de mașini pentru a ajunge mai ușor la victime, „OZN”-ul cu lumini de deasupra mașinii, o trusă-rucsac de prim-ajutor – „asta e betadină, nu țuică”, ține să precizeze când o sticlă cu un lichid tulbure alunecă din geantă.
Îmi întinde un clește de mărimea brațului și aproape îl scap când încerc să-l țin – atât este de greu.
„În manual ai niște principii de bază, ca în geometrie, dar trebuie să te adaptezi, să aplici teoreme. Te bazezi pe fiecare experiență, înveți din fiecare. Și, în primul rând, trebuie să lucrezi tu în siguranță, să nu te transformi din salvator în victimă”, spune Avram.
Este principiul oricărui salvator, din orice profesie în care viața și moartea comunică zilnic, chiar și de Revelion. Principiul regulii din avion: îți pui tu masca, apoi îl ajuți pe celălalt. Dacă nu te descurci tu, nu mai poți ajuta pe nimeni.
Despre petarde și urgențe
Într-o clădire mai mică, din spate, este echipajul SMURD. De dimineață și până la 9 și jumătate seara, făcuseră deja vreo opt misiuni. Ca într-o zi obișnuită. Coșmarul pentru paramedici și pompieri este însă noaptea, din cauza artificiilor.
Un tânăr s-a jucat cu prietenii săi cu petardele, iar una i-a explodat în față, provocându-i o rană urâtă pe obraz. Echipajul SMURD a ajuns imediat pe strada Fagurului și i-a acordat băiatului primul ajutor, apoi l-a transportat la spital.
Dan Cârța, paramedic pe SMURD, și-ar dori ca astfel de situații să nu mai existe, iar oamenii să conștientizeze pericolul de a se juca cu petarde și artificii fie neautorizate, fie prea periculoase, mai ales folosite în casă sau în balcon.
Cel mai tare îl deranjează însă că oamenii cred că orice problemă pe care o au este o urgență – ceea ce e normal, orice individ gândește subiectiv –, când de fapt sunt situații care pot fi rezolvate imediat cu ajutorul medicului de familie sau al farmacistului.
„Te doare stomacul? Mai bine sună la medicul de familie. De ce să blochezi un echipaj care trebuie să ajungă la cazuri mai grave, precum un infarct sau un stop cardio-respirator?”, spune el, gesticulând pentru a-și sublinia spusele, apoi așezându-și ochelarii mai bine pe nas.
Camera celor de la SMURD este caldă și primitoare. Cârța stă pe canapea și mai aruncă din când o privire către tableta din fața lui, pe care vin mesajele de urgență de la dispecerat. Discuția alunecă spre teneși, tipuri de stații de emisie-recepție, echipamente și comunism.
Andor, cel care nu a mai vrut să fie jandarm
„Copilul” Detașamentului se ține departe de aceste discuții. În colectivele cu operații limită, cei tineri stau, învață, repetă, învață… Andor Bidiga are doar 19 ani și și-a început pregătirea fix la începutul pandemiei.
A făcut școala, apoi a intrat în practică la Detașamentul 1 de pompieri Brașov. Odată trecut printr-o asemenea perioadă, ar putea spune că e deja gata să se descurce ca un membru ale echipei.
Este, oficial, pompier de trei ture – așa contorizează pompierii perioada de muncă, pe ture. Trei ture înseamnă cam o săptămână. Pentru Andor, e primul Revelion ca pompier.
„E foarte implicat”, îl laudă Poli pe Andor. „A învățat foarte multe foarte repede și se vede că îi place ce face”.
Andor voia inițial să intre în Jandarmerie. A picat examenul, dar nu regretă nicio clipă asta, ar putea spune chiar că a fost bine că s-a întâmplat așa. „Nu eu am ales meseria, ea m-a ales pe mine”, spune Andor, când îl întreb de ce a ales să lucreze în ISU.
Ca jandarm aș fi fost împotriva cetățeanului, pentru că acolo faci ce spune șeful. Aici simt că fac într-adevăr ceva bun pentru oameni.
Andor Bidiga:
Cu scara până la etajul 10
Cu mult timp înainte de miezul nopții, artificiile deja luminau puternic cerul, iar bubuiturile celor date din Poiana Brașov se auzeau până în centrul orașului, semn că unii au furat startul intrării în noul an.
Pentru zece minute, am purtat cască de servant, o cască grea și incomodă pe care un pompier o poate purta de la câteva minute la câteva ore bune. Silviu Rusu, din echipajul de pe autospeciala cu scara de intervenție, îmi leagă o coardă de siguranță, pe care o prinde cu un cârlig de liftul scării.
Apasă câteva butoane și manete, iar scara începe să urce încet, în modul „broască”. Modul „iepure”, care e mai rapid, nu e pentru începători.
Am urcat până la 26 de metri, adică aproximativ 10 etaje. Jos, în întuneric, din pompieri se mai văd doar benzile reflectorizante de pe geci.
Silviu Rusu este pompierul care a salvat, în iunie anul trecut, un pisoi dintr-o fântână adâncă de 25 de metri. Pisoiul a fost botezat Tom și a fost adoptat chiar de către Poli, care a fost atunci coordonatorul misiunii de salvare.
Califică acțiunea drept o misiune reușită, iar sentimentul de satisfacție că a reușit să salveze un animal este la fel de mare ca atunci când salvează un om.
Nu-și mai amintește toate intervențiile la care a participat și se bucură, pentru că cele mai multe sunt grele și dureroase. Pe prima nu o poate uita niciodată.
A fost la o căsuță bătrânească, un incendiu la niște oameni supernecăjiți. Când vezi niște bătrâni plângând… pe asta nu am cum să o uit niciodată. Noroc cu adrenalina, că își face treaba pe loc.
Silviu Rusu:
Tradiția de la miezul nopții și Coca-Cola
Chiar dacă nu ai ceas, în noaptea de Revelion știi sigur că ai intrat în noul an când auzi sirenele de pompieri din Brașov. E o tradiție pe care o respectă dintotdeauna: se echipează ca de intervenție și scot autospecialele în parcare. La miezul nopții, pornesc semnalele și le țin așa preț de câteva minute, în timp ce ei stau aliniați în fața mașinilor. Sirene în loc de artificii.
Trecerea în 2021 s-a făcut cu gălăgie la ISU Brașov, îmbrățișări cu mască și sticle de Cola ciocnite în parcare, în loc de șampanie.
„De regulă, rămânem echipați așa cel puțin până la 12 jumate, cam în intervalul ăsta se întâmplă evenimente cu artificii”, spun pompierii. Cârța ține tableta după el, în cazul în care sună alarma.
Pe la 1 îi spun că ce a fost mai greu, prima oră după miezul nopții, a trecut. Îmi dă, surprins, dreptate. Am cobit. Zece minute mai târziu, echipajul este chemat la caz.
„Bărbat, 44 de ani, căzut pe stradă, în stare de ebrietate”, își informează Cârța colegii. Bărbatul nu este rănit grav, însă este un om fără adăpost. La căminele de noapte nu este primit sub influența alcoolului. Băieții îl duc la Spitalului Județean, la UPU.
Freddie Mercury a cântat la Zimnicea
Pompierii din Brașov au fost liniștiți în noaptea de Revelion, „o noapte lipsită de evenimente”. Un lucru bun pe care l-au adus restricțiile de circulație după ora 23.00: oamenii nu au mai avut atât de multe ocazii să se accidenteze sau să provoace incendii.
În sala de mese urmăresc la TV un concert vechi al fostei trupe Queen. Freddie Mercury dansează pe scenă și atinge note înalte pe „Bohemian Rhapsody”. Întreb mai mult retoric unde e concertul, simțind cum mă cuprinde anxietatea din cauza mulțimii uriașe de oameni din fața scenei.
„La Zimnicea”, mi se răspunde, iar toată lumea izbucnește în râs. Așa cum ei sunt antrenați cu stresul și noi, ca jurnaliști, suntem antrenați cu ironiile. E în regulă.
Atmosfera e veselă, se deapănă amintiri despre mașini parcate neregulamentar în București, despre un accident în care un șofer beat a fost lovit de tren pe calea ferată și a cerut asigurarea mecanicului, despre cum se spărgeau, pe vremuri, farfurii și pahare în Detașament, ca răzbunare și despre costumațiile bizare ale unei trupe foarte în vogă acum 30 de ani.
„Meseria asta te îmbătrânește”
Lui Poli îi place să spună că sunt toți o familie. „Semănăm foarte bine între noi”, îl completează în glumă Dragoș Antonovici, comandant de echipaj.
Dragoș Antonovici și Florin Avram sunt oamenii în care Poli are cea mai mare încredere că i-ar putea prelua funcția după plecarea sa. Niciunul dintre ei nu vrea însă să dea concurs pentru asta.
E vorba de o uriașă responsabilitate, spun ei, și nu doar față de victime și misiuni, ci și față de proprii oameni pe care trebuie să-i coordoneze. O singură decizie greșită le poate pune viețile în pericol. Nu-și pot asuma asta, cel puțin nu acum.
„Meseria asta te îmbătrânește. Trec altfel anii aici”, spune Antonovici.
Poli îi înțelege, deși altceva și-ar dori. El a văzut și făcut de toate: incendii, descarcerări dintre cele mai grele.
„Așa se făcuse mașina”, spune Poli, ridicând palmele în față, la distanță de mai puțin de un metru una de alta, povestind unul dintre cele mai dificile cazuri la care a fost. Un accident rutier cu mai multe mașini, una prinsă la mijloc. Era întrebat atunci de numărul de victime. „Nu puteam spune sigur decât de șofer. Pe ceilalți nu îi puteam vedea, mașina era prea distrusă”, explică el.
Pompierii își doresc doar sănătate de la 2021
Tura s-a schimbat la 8 dimineața și după un somn bun, pompierii au recuperat pe 1 ianuarie Revelionul.
În noul an, pompierii brașoveni își doresc un singur lucru: sănătate. „Dacă n-ai sănătate, nu poți face nimic”, spun ei. Își așteaptă rândul la vaccinul anti-COVID, în care își pun speranța pentru revenirea la normalitate. Mulți dintre ei au fost deja bolnavi. Au stat acasă, s-au vindecat și au revenit la muncă. Toți visează cu ochii deschiși anii în care lumea își va reveni, pandemia va trece și nimeni nu le va mai concura Revelioanele irosite.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 35Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro