REPORTAJ | Lecțiile despre criză ale unui Nobel în economie ajuns la Timișoara. Ce spune despre impozitarea mai puternică a bogaților

În fața unui auditoriu de vreo 300-350 de persoane, un septuagenar suplu, în cămașă albastră, ia microfonul. A călătorit cu avionul o noapte întreagă. „Vă rog să mă scuzați, în mod normal, pentru asemenea ocazii mă îmbrac un pic mai formal, dar bagajul mi s-a pierdut pe drum. Vestea cea bună e că l-au găsit între timp, așa că ar trebui să-mi primesc veșmintele în curând”.

Este Eric Stark Maskin, 72 de ani, profesor atât la Universitatea Adams, cât și la Harvard, unde predă economie și matematică. Este unul dintre cei trei laureați ai Premiului Nobel pentru Economie în 2007. Datorită lui, Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara (UVT) este umplută până la jumătate.

Profesorul a venit aici la invitația instituției, pentru a ține această prelegere și pentru a-i fi înmânat titlul de Doctor Honoris Causa în ziua următoare. Înaintea sa, în cadrul seriei au venit și alți laureați ai prestigiosului premiu: Orhan Pamuk (Literatură, 2006), Jean-Marie Lehn (Chimie, 1987) și Jean-Pierre Sauvage (Chimie, 2016).

Evenimentul face parte din programul cultural „La UVT, Cultura este Capitală!”, inclus în Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Discursul de primire este susținut de rectorul Gabriel-Marilen Pirtea. Introducerea înainte de prelegere este făcută de redactorul-șef al publicației Forbes România, Ionuț Bonoiu. Acesta admite, spre amuzamentul auditoriului, că a încercat să facă o prezentare cât mai scurtă, dar „mi-a ieșit pe două pagini, așa că nu am să citesc tot. Cu greu am reușit să-i sumarizez cariera domnului Maskin”.

De ce apar crizele globale și ce-i de făcut în privința lor

Economistul american a fost distins cu Premiul Nobel pentru Economie în 2007, alături de Roger B. Myerson și Leonid Hurwicz, pentru că a pus bazele teoriei designului mecanismelor. „Practic, aceasta e o ramură a economiei care se ocupă cu ingineria economică”, explică Bonoiu. „Este un fel de proces invers al teoriei jocurilor, în care se pleacă de la capăt pentru a se concepe un mecanism sau o serie de mecanisme care să determine un anumit rezultat. Rezultatul investigat poate fi atât unul economic, cât și social”.

Înainte de a începe prelegerea, profesorul Maskin ne povestește că România nu-i o țară necunoscută lui. „În trecut, am fost invitat și în Cluj. În Timișoara am ajuns abia în această dimineață, așa că astăzi sper să mă bucur de oferta orașului în măsura în care pot”.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

„Nu suntem atât de pricepuți în a ne aminti ce am învățat din crize”

Apoi se activează magnetul serii pentru cei curioși, subiectul discuției: Crizele financiare: de ce apar și ce se poate face în privința lor?

„Motivul pentru care-l privesc drept un subiect oportun și actual este că, dacă ne uităm la colapsurile bancare din această primăvară în SUA și în Europa, mulți oameni se îngrijorau să nu cumva să avem o altă criză precum cea mare, din 2008-2009. Dacă aveți vârsta necesară să vă amintiți acea criză, a fost una serioasă, într-adevăr. A fost nu doar o recesiune serioasă, ci și una dintre cele mai grave din anii 30 încoace”.

Propunerea profesorului e că omenirea ar ști cum să se ocupe de crize de acest tip și cum să prevină reapariția lor, „dar nu suntem într-atât de pricepuți în a ne aminti ceea ce am învățat din acestea”.

Crizele financiare se petrec atunci când regulile nu sunt concepute bine

În timpul prelegerii, Maskin explică de ce piața financiară, cea a creditelor, este diferită față de alte piețe. De-a lungul istoriei, crize de asemenea magnitudini nu au răsărit în acestea. Așadar, invitatul explică felul în care se diferențiază cele două, rațiunile intervențiilor guvernamentale care stau în spatele acțiunilor de salvare a băncilor (celebrele bailouts), iar spre final ce putem face pentru prevenirea acestor crize.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

„Unii susțin că deciziile iraționale ale creditorilor și ale creditaților stau la bază. Fără dubiu, aceste lucruri se petrec, dar nu ele sunt cauza principală a crizelor financiare. O altă posibilă explicație ar fi panica, în alte cazuri se susține că lăcomia e ceea ce stă la baza unor asemenea evenimente”.

Profesorul validează lăcomia drept o trăsătură umană, dar nu aceasta o consideră drept problema centrală. „Comportamentele imorale sunt următoarele pe listă. Dar eu aș argumenta că nu-i despre oamenii care încalcă regulile, ci că regulile însele nu sunt concepute așa cum ar trebui”. De aceea susține reglementarea mai riguroasă a sistemului financiar, pentru că este unul care necesită intervenții majore ale statului în cazul unui dezastru.

Diferența dintre piața cartofilor sau a aerului curat și piețele financiare

Pentru ca aceste idei să fie înțelese mai bine, analogia pe care o face în acest punct al prelegerii este cu piața cartofilor. De-a lungul istoriei, au existat instanțe în care țări întregi (precum Irlanda în secolul 19) au ajuns la foamete din cauza distrugerii neprevăzute a acestei resurse. 

„Efectul economic e că prețul cartofului a crescut în piețe, lucru văzut ca o oportunitate pentru fermierii vremurilor respective, care au început să-l cultive. Țări precum Slovacia reprezintă unul dintre cele mai bune exemple. Așadar, problema inițială (o scădere a disponibilității cartofilor) a fost corectată în piață”.

Aceasta e distincția majoră între piețele de bunuri și piața financiară.

Un alt exemplu aplicat este așa-zisa piață a aerului curat, prin exemplul taxării emițătorilor de noxe. Iar când vine vorba despre încălzire globală, taxa pe emisiile de carbon este luată ca exemplu, profesorul argumentând că ar trebui să se implementeze scutiri de taxe pentru producătorii de tehnologie sau inițiativele de plantări de copaci, în vederea reducerii dioxidul de carbon din atmosferă.

Impozitarea progresivă – benefică, dar nu suficientă

În timpul părții de întrebări și răspunsuri, Libertatea l-a întrebat despre beneficiile introducerii unui sistem de impozitare progresiv, care taxează proporțional cu dimensiunea câștigurilor.  

„Cu siguranță consider că un sistem occidental de taxare ar beneficia, dacă ar deveni și mai progresiv, da”, a răspuns laureatul. „În special, cei foarte bogați ar putea plăti cu mult mai multe taxe fără să fie descurajați în a deveni bogați.”

„Însă nu văd taxarea progresivă drept suficientă pentru remedierea situației”, continuă el, și trece la nivelul omului de rând. Pe aceștia îi preocupă cel mai mult venitul. Ei și-ar dori fie sau nu să devină membri care contribuie la societate, adaugă profesorul.

„Multe dintre resentimentele americanilor de rând care se consideră antiglobaliști provin din senzația că nu mai sunt utili. Iar soluția la acea problemă este să le acorzi ocazia să se simtă utili din nou”.

Profesorul explică apoi despre instituțiile numite „community colleges” în SUA. (O analogie aproximativă ar fi școlile postliceale din România, care oferă diplome și certificate prin care absolvenții au șanse mai bune pe piața angajărilor.)

„În loc de studii academice și cariere în avocatură, medicină sau inginerie, cursanții învață cum să devină electricieni, instalatori sau programatori. Aceste aptitudini pot fi predate destul de rapid, există nevoia ca oamenii să aibă această oportunitate de a le dobândi”.

Restaurarea acestui somn de demnitate este văzută de invitat de o importanță echivalentă unui salariu decent, de unde și reintegrarea socială.

Ar trebui controlate mai strict mediile de comunicare pentru a preveni crizele financiare?

Când i se acordă microfonul, o tânără din public îl citează pe profesorul Robert J. Shiller: „indivizii reacționează emotiv și iau decizii economice în baza unor narațiuni care se viralizează, ne spune în teoria sa, a economiei narative. Ați menționat că susțineți o reglementare mai serioasă a băncilor. Dacă considerăm că în Occident mass-media nu este atât de reglementată precum, să zicem, în China, credeți că există un soi de falie din acest punct de vedere, ar trebui discursurile care duc la o posibilă criză economică să fie reglementate?”.

„Ați pus o întrebare importantă, și anume în ce măsură ar trebui să reglementăm mediile de comunicare. Să zicem că eu am atâta putere, încât să spun o minciună despre un oponent de-al meu. Aceasta se viralizează prin social media. Am un avantaj nedrept, care poate dăuna peisajului politic”.

Maskin continuă prin a argumenta că există o situație care ar justifica aceste reglementări. „Pericolul însă survine atunci când ne întrebăm cui îi revine să decidă ce informații sunt valide și ce nu. O societate democratică necesită schimbul liber de idei, de aceea rolul unei prese libere este esențial. Asta pentru că, spre deosebire de un guvern care nu dorește neapărat să fie transparent, presa ne informează despre acțiunile sale”.

Continuă argumentarea cu o soluție pe care o favorizează, „eu aș fi pentru un sistem automatizat de răspuns”. Pentru a exemplifica, revine la situația ipotetică inițială. „Dacă eu fac o postare pe rețelele sociale că oponentul meu politic ar fi acționat într-un mod criminal, iar lucrul ăsta e total neadevărat, eu aș avea posibilitatea să pun asta pe internet, dar să existe un algoritm care arată în mod automat dovezile contrare. Astfel cetățenii ar vedea ambele povești și pot judeca singuri care este adevărul”.

„Eu unul sunt de părere că mereu e mai bine să oferi oamenilor mai mult acces la discuție, pentru a contracara narațiunile false, decât să instaurezi limitări. Pentru că însuși aceste limitări periclitează și narațiunile care au validitate”, concluzionează el.

„Muzica și matematica sunt conduse de cerințe estetice”

Timp de zece ani, profesorul a locuit în aceeași casă ce l-a găzduit pe Albert Einstein din 1935 până la decesul din 1955, stabiliment care aparține prestigioasei universități americane Princeton.

Dintr-un interviu acordat UBS reiese latura mai personală a acestui matematician, pasionat de muzică clasică, piano jazz și dezvoltarea conștiinței sociale. „Pentru mine, armonia înseamnă să iau diferite părți, diferite linii muzicale, economice, de orice fel, și să le pun laolaltă în așa fel încât să pară că se potrivesc”, spune Maskin. „A armoniza înseamnă a face din mai multe părți un întreg unit”.

Frumusețea pe care Maskin o vede în matematică se regăsește și în știința care studiază sunetele: „Muzica și matematica sunt conduse de cerințe estetice”, spune în același interviu. „Muzicienii caută cea mai frumoasă succesiune de note, iar matematicienii caută cea mai frumoasă formulă. Muzica, spre deosebire de arta vizuală, nu are o legătură directă cu lumea fizică, trăiește în propria lume și același lucru este valabil și pentru matematică. Dacă există viață pe alte planete, puteți paria că probabil au aceeași matematică ca și noi. Nu este dependentă de un anumit spațiu fizic”.

În dimineața următoare prelegerii din Timișoara, 70 de persoane iau loc în amfiteatrul A1 pentru a onora decernarea titlului Doctor Honoris Causa profesorului american. Cu această ocazie, profesorul e la costum bleumarin și cravată roșie. Dacă și-a primit bagajele sau dacă a fost la cumpărături nu știm. Cert este însă că, după acordarea titlului, Maskin a îmbrăcat tradiționalele veșminte ale unui asemenea eveniment, roba și toga. Semnele excelenței.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro