ComenteazăCe a făcut? Inspirat de vizita la Paris, unde a mers însoţit de toţi şefii din primărie, ne-a dat voie să stăm pe iarbă, în parcuri. Şi, ca să ne arate cât de mult îi place să fie în mijlocul bucureştenilor, a făcut anunţul în faţa camerelor de luat vederi, în timp ce stătea tolănit pe spaţiul verde.
Apoi, după modelul colegilor de la sectoare, s-a apucat să “planteze” pe străzile oraşului plăcuţe în care se laudă că a peticit o arteră. De parcă acest lucru n-ar intra în atribuţiile instituţiei pe care o conduce…
În rest, oraşul a rămas neschimbat. Ba mai rău. Maidanezii s-au înmulţit, gunoaiele ne înghit, blocajele din trafic şi lipsa parcărilor ne mănâncă în continuare nervii.
Ziarul Libertatea a încercat, în mai multe rânduri, să-l “tragă de mânecă” şi să-i aducă la cunoştinţă problemele de care se lovesc zilnic bucureştenii. Noi am scris, dar lui nu i-a păsat. Iar dovada o prezentăm în acest material.
“Realizările” măreţe ale primarului Oprescu au fost consemnate într-o baladă. Un tânăr din Mediaş, Alin Fărcaş (foto), cel care i-a dedicat pamflete Mihaelei Rădulescu, a publicat, pe pagina sa de internet www.alinfarcas.ro, o baladă pentru edil.
Eveniment miticicos!
Trecut-a anu băi Sorine…
Şi-ţi bag pamflet intravenos,
La schimb cu două aspirine.
Mă-ncearcă-o gravă cefalee,
Aniversându-ţi primul an;
Şi-ncerc să sparg acu nuclee,
Ca să-ţi arăt că… eşti mârlan!
S-o luăm, zic io, cu prima slovă,
A – utostrada suspendată…
Tu ai în cap vreo supernovă?
Mintea-ţi bubuie câteodată?
Că altfel nu-mi explic, ilustre,
Cum ai fătat aşa idee…
Văzut-ai schema pe sub fuste,
Pe când umblai pe la bordeie?
Oricum ar fi, trăi-ţ-ar visu,
Eu tot aştept să se-mplinească!
Să-mi zvârlu, în maşină, fundu,
Să zbor pe strada cea cerească!
Trăind senzaţie majoră,
Minţindu-mă că navighez,
Cu patruzeci kî mî pe oră când mă oprescu, un parchez?
Unde-s parcările bătrâne,
Ce în campanie le cântai,
Având refren “fără coloane”?!
Un greatest hit? Neah… lullaby!
Unde îs creşe, grădiniţe
Şi şcolile ce le-ai promis?
Io văz terase pentru fiţe,
În fostul verde paradis!
Şi nu văz mult, că… deodată,
Îşi dă poet capu-n plafon!
Că i-a păpat maşina groapă,
Din drumu păstorit de-afon.
În loc să dai cu bâta-n baltă,
Tu ai ales să baţi recorduri.
Şi-n loc să pui mâna pe daltă,
Ales-ai tu… să ne cutremuri.
Eveniment miticicos!
Trecut-a anu băi Sorine…
Iar ca primar eşti un mucos,
Ce ia pamfletul de la mine.
Multe mai sunt, dar de prisos
Vorbesc io drept
către un strâmb,
Ce n-are muşchi… piele şi os…
Şi-şi rupe osu într-un dâmb.
Chiar la momentu-n care-ţi scriu,
Afar miroase a furtună;
Şi-al naibii Sorine să fiu,
De nu îşi pun o vorbă bună…
Te doare-n cot de Bucureşti
Şi în special, în fund, de mine;
Însă îs sigur că citeşti:
Oprescu-ţi-aş mandat Sorine!