Noua Atlantidă

Există o doctrină filosofică şi teologică mai puţin cunoscută: escatologia, care în greceşte înseamă “es-chata” = “ultimele lucruri” şi logos = “studio”, “învăţătură”, adică studiul despre destinul final al lumii. E clar că omul, încă din Antichitate, s-a gândit la sfârşitul acestei lumii. Nu există credinţă sau religie pe această planetă care să nu vorbească despre un final apocaliptic. Dovada o reprezintă însuşi mitul Atlantidei, insula legendară dispărută fără urmă. Platon, Timaios şi Critias afirmă fără urmă de îndoială că Atlantida, în urma unor catastrofe naturale – cel mai probabil un cutremur – s-a scufundat în ocean.
Cutremurul este una din modalităţile prin care v-a dispărea lumea. În civilizaţia aztecă, această lume este sortită să dispară în urma unui cutremur uriaş, când vor apărea monştrii din Apus. Turnul Babel cade tot printr- un seism divin!
O spune şi Noul Testament, iar singura dată, în Apocalipsa, când locuitorii pământului dau slavă lui Dumnezeu e în urma unui cutremur: “Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului” (Apocalipsa: 11,13).
Nu sunt bigot, dar cutremurul distrugător din Japonia, dincolo de compasiunea pentru victime, mă duce cu gândul la sfârşitul lumii. Care va dispărea, după cum spun toate cărţile sfinte, ca urmare a unei catastrofe naturale: cutremur, un alt potop ca al lui Noe (tsunami?), pucioasă căzută din cer sau cine ştie ce… Poate vom urmări sfârşitul lumii la televizor, în direct! Atunci să vezi rating! Ţineţi aproape!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro