ComenteazăLegea 233/2011, prin care a fost modificată Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, prevede următoarele:
-noii părinţi trebuie să informeze gradual copilul de la vârste cât mai fragede. Astfel, micuţul va afla că a fost înfiat. Acest lucru se va face şi în colaborare cu specialiştii din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
– persoanele adoptate au dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut şi de a beneficia de sprijin în realizarea demersurilor vizând contactarea părinţilor naturali sau a rudelor biologice. Toate informaţiile relevante referitoare la adopţie trebuie păstrate minimum 50 de ani, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de încuviinţare a minorului.
-grăbirea procedurile de adopţie, fapt ce va determina creşterea numărului de copii ce vor beneficia de un cămin nou. Micuţii ar trebui să ajungă în familiile, care îi doresc mult mai repede. În cazul celor care sunt înregistraţi cu părinţi recunoscuţi, copii vor deveni adoptabili în termen de 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere. Mai există situaţia, când părinţii declară în scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea bebeluşului, iar rudele până la gradul patru nu au putut fi găsite. În acest caz, cel mic este declarat adoptabil în două luni.
-gradul de compatibilitate dintre copii şi viitorii părinţi va fi verificat pe computer de un soft special. Toate datele importante vor fi introduse într-un registru electronic, iar un soft, special conceput va stabili care este cea mai potrivită familie pentru un anumit copil. Astfel, se va ţine cont de solicitarea făcută de familie, în care se menţionează clar cum îşi doresc să fie copilul(vârstă, sex, etnie), dar şi de locul unde se va aface adopţia sau chiar de momentul în care a fost depusă cererea de adopţie. Acestă potrivire teoretică va continua şi la nivelul judeţelor, urmând întâlnirea copilului cu potenţialii părinţi. Abia apoi copilul va fi încredinţat familiei în vederea adopţiei. Dacă până acum erau adoptaţi, în medie 1000-1800 de copii, autorităţile speră ca noile prevederi să faciliteze adopţia a peste 2.500 de copii pe an.
-românii din afara ţării vor putea adopta un copil din România, chiar dacă nu sunt rude. Mai mult, este necesar ca doar unul dintre soţii familiei să fie cetăţean român pentru a putea înfia un copil din ţară. Trebuie doar să dovedească posibilitatea de a locui permanent în statul respectiv, dar şi să poată sta cel puţin 30 de zile în România, pentru a relaţiona cu copilul. Dosarele vor fi depuse la autorităţile acrediatate de statul român. În acest moment negocierile sunt avansate cu ţări precum Italia, Spania, Israel, dar şi Franţa.
Părerea psihologului Cristiana Levitchi
Minorii nu sunt un substitut pentru viaţa nefericită a adulţilor
„Copilul abandonat, deşi uneori nu recunoaşte, îşi urăşte părinţii biologici. Important este să înveţe să îşi explice cauzele, pentru care părinţii l-au abandonat, nu să le acorde circumstanţe atenuante.Important este ca şi părinţii adoptivi, dacă există, să nu-i blameze pe cei biologici pentru că datorită lor au acel copil în grijă. Ei pot să îi spună copilului adoptat : „tu ai 4 părinţi : doi care te-au făcut şi noi care te creştem. Deci eşti bogat ! „. Alta problemă a copiilor adoptaţi este aceea că nu li se spune că sunt adoptaţi…şi mai târziu pot afla întâmplător, ceea ce e mai şocant decât dacă ar ştii, de la început, adevărul.
Consider că este nevoie mai întâi de o evaluare psihologică riguroasă şi o consiliere a acestor adulţi, care doresc să înfieze. Prin această analiză specializată ar trebui să se urmărească: care este sensul ascuns că nu au copii ? ce blocaje transgeneraţionale cară cu ei pe linia relaţiilor conjugale? sunt împliniţi profesional, personal şi în cuplu ? Copilul atât biologic cât şi adoptat nu trebuie să fie un substitut pentru viaţa searbadă şi nefericită a adulţilor. Acesta este abuz psihologic. Copilul nu trebuie să umple o pierdere, sau un alt gol sufletesc. Cel adoptat are dreptul să îşi cunoască rădăcinile, familia biologică. Altfel – el nu are identitate ! Părinţii adoptivi trebuie să-şi amintească că micuţul(a) nu este bunul lor. De obicei, cei care înfiază un copil au tendinţa de a-l răsfăţa şi asta nu face decât să înrăutăţească educaţia”.