Nouă piedici psihice care îi fac pe oameni să refuze vaccinul anti-COVID, explicate de un specialist

În opinia din publicația The Conversation, universitara canadiană enumeră nouă factori principali ce țin de psihicul oamenilor, care îi fac pe aceștia să spună „nu” vaccinării, dincolo de motivele religioase sau culturale.

1. Neînțelegerea sau lipsa unor informații

Puși în fața unor opinii contradictorii și neavând suficiente informații despre vaccin și despre virus, unii oameni își pun întrebarea: „De ce să mă vaccinez, dacă oricum există riscul să mă infectez și să dau boala mai departe?”. Sau se întreabă: „De ce să se imunizeze persoanele tinere, dacă ele sunt mai puțin vulnerabile în fața bolii?”.

„Lipsa unor răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări blochează gândirea unui individ și îi reduce dorința de a acționa”, explică psihologul Geneviève Beaulieu-Pelletier în articolul său.

Cauza pentru aceste reacții din partea oamenilor stă în modul în care specialiștii au ales să comunice informațiile despre vaccin și boală, arată un studiu publicat recent.

Cercetătorii de la Institutul Johns Hopkins, care au realizat acest studiu, au atras atenția că mesajul public trebuie construit pe informații cunoscute, verificate, sigure, pentru că acestea ridică nivelul de încredere a publicului, și mai puțin pe lucrurile încă neclare.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

2. Frica de ace și vaccinuri

Teama de ace sau de durere poate produce unora atât de multă anxietate, încât aceste persoane vor evita pe viitor orice situație care implică vaccinarea. Uneori, și o simplă fotografie cu un ac poate provoca anxietate.

În alte cazuri, notează The Conversation, frica este legată de posibile efecte adverse ale vaccinului. Unii poate nu refuză să se imunizeze, însă preferă să aștepte până când mai mulți oameni sunt vaccinați, ca să vadă dacă au efecte adverse pe termen lung.

3. Sentimentul de neputință

Stresul creat de pandemie se reflectă în oboseala și sentimentul de descurajare din timpul unei crize în care toate evenimentele par că se repetă. În cazul acesta, refuzul oamenilor de a se vaccina vine din senzația de neputință și descurajare în fața posibilității ca pandemia să nu se termine, în ciuda eforturilor campaniilor de imunizare și a restricțiilor și măsurilor de protecție, în special în contextul apariției de noi variante ale virusului.

Resemnarea și pierderea speranței pot duce la reducerea motivației și la lipsa dorinței de a respecta recomandările specialiștilor, inclusiv vaccinarea, arată psihologul.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

4. Conștienți, dar nu îngrijorați

Alți oameni sunt conștienți de impactul pe care îl are pandemia, dar nu se simt neapărat îngrijorați: „Sunt sănătos, asta mă protejează de virus”, este gândirea lor.

„Aceste persoane, de cele mai multe ori, nu au suficiente cunoștințe despre boală sau despre vaccin, deci nu sunt neapărat îngrijorate de efectele pe care le-ar putea avea virusul asupra lor sau de riscul de a-l transmite altora”, mai scrie Geneviève Beaulieu-Pelletier.

5. Neîncrederea în ceea ce conține vaccinul

Alte persoane sunt foarte atente la ce intră în propriul corp, astfel că ar putea fi îngrijorate de ingredientele vaccinului anti-COVID.

Se simt foarte inconfortabili doar la ideea de a se imuniza și tind să perceapă vaccinul anti-COVID ca pe ceva contaminat. Să nu știe nimic despre ingredientele serului îi poate face reticenți.

Geneviève Beaulieu-Pelletier, psihologă:

6. Anxietatea și negarea

Oamenii reacționează diferit în situațiile care provoacă anxietate. În timp ce unii vor acționa imediat, căutând soluții, alții se vor simți mai degrabă copleșiți emoțional și se vor refugia în brațele celor dragi.

În același timp, o parte dintre ei va nega problema.

„Negarea este un reflex automat și inconștient, care funcționează ca un plasture ce ține sub control anxietatea. În context pandemic, asta poate însemna negarea seriozității bolii, a riscului ca un individ să se infecteze sau chiar negarea existenței virusului în sine”, explică specialista.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

7. Sentimentul de respingere și excludere

Oamenii sunt ființe sociale, de aceea sunt foarte sensibili la respingere, un sentiment care poate fi mai dureros pentru unii decât pentru alții. Acești oameni se simt mai excluși din societate și le vine greu să respecte normele de siguranță propuse ca răspuns în fața pandemiei.

Ei găsesc aceste reguli ca o intenție de control. Iar când un individ nu se simte reprezentat și nici ascultat de autorități ori este criticat și ironizat de alte grupuri din societate, rănile din trecut lăsate de respingere sunt reactivate.

Geneviève Beaulieu-Pelletier, psihologă:

„Vor fi mai predispuși la a nu urma recomandările și, în schimb, se vor simți mai bine înțeleși de tabăra opusă, care îi ascultă”, punctează psihologul, în The Conversation.

8. Dependența

Când o persoană se îndoiește de ea însăși, tinde să se bazeze pe o altă persoană care îi împărtășește, de fapt, opiniile, pentru a lua deciziile de zi cu zi.

În această situație, explică Beaulieu-Pelletier, poziția unei persoane sau alegerile ei sunt influențate de faptul că cei din jurul ei nu consideră vaccinarea importantă.

9. Neîncrederea în autorități

Toți factorii enumerați mai sus, arată The Conversation, respectiv neîncrederea în ceea ce conține vaccinul, respingerea, negarea, pot duce mai departe la neîncrederea în Guvern, în autoritățile din sănătate și în industria farmaceutică. Ceea ce se poate transforma într-o criză reală.

„Credința în teoriile conspirației și refuzul de a accepta existența virusului sau beneficiile vaccinării pot modela gândirea cuiva”, concluzionează psihologa.

Măsurile și soluțiile pentru încurajarea vaccinării sunt înțelese de oameni în mod diferit, în funcție de cum reacționează și percep informația de la început. Unii au nevoie de mai multe explicații, alții, să fie însoțiți când se vaccinează, iar alte persoane simt nevoia unui spațiu în care să fie ascultați.

Geneviève Beaulieu-Pelletier concluzionează:

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News