Țara găzduieşte puţin peste 5 milioane de locuitori, peste 10 milioane de vaci şi 26 de milioane de oi. Aproape jumătate din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale țării provin din agricultură, în principal metan.

Cu toate acestea, emisiile agricole nu au fost incluse anterior în schema de taxare a emisiilor din Noua Zeelandă.

„Nu există nicio îndoială că trebuie să reducem cantitatea de metan pe care o punem în atmosferă, iar un sistem eficient de stabilire a preţurilor emisiilor pentru agricultură va juca un rol fundamental în modul în care vom atinge acest obiectiv”, a susţinut ministrul neozeelandez al schimbărilor climatice, James Shaw.

Conform planului aflat în proiect, fermierii ar plăti pentru emisiile de la animale din 2025. Planul include, de asemenea, stimulente pentru fermieri pentru a reduce emisiile prin aditivi pentru furaje, în timp ce plantarea de copaci în ferme ar putea fi folosită pentru a compensa emisiile.

O decizie finală cu privire la această schemă este așteptată în decembrie 2022.

Aproximativ 40% din CH4 (metan) provine din surse naturale, cum ar fi zonele umede, dar ponderea mai mare provine acum dintr-o serie de activități umane, de la agricultură, cum ar fi producția de vite și orez, până la depozitele de gunoi.

În 2019, metanul din atmosferă a atins niveluri record, de aproximativ două ori şi jumătate peste cele din „era preindustrială”. Ceea ce îi îngrijorează pe oamenii de ştiinţă este că, pe o perioadă de 100 de ani, metanul va fi de 28-34 de ori mai novice decât CO2.

 
 

Urmărește-ne pe Google News