Nouriel Roubini avertizează asupra unei viitoare crize economice: „Întrebarea nu este dacă, ci când”

Supranumit „Doctor Doom”, Nouriel Roubini este profesor de economie la Stern School of Business din cadrul Universității New York și este cel care a prezis criza financiară din 2008.

El revine acum cu o predicție sumbră și spune că o nouă criză ne pândește la nivel global, din cauza politicilor guvernelor și băncilor centrale ale lumii. Numai că de data asta, nici statele și nici guvernatorii băncilor centrale nu vor avea cum să răspundă sau să intervină.

Roubini a scris cum se va declanșa și cum va evolua următoarea perioadă.

Noua criză va fi generată de inflația mare, care alimentează acum bule financiare, și de datoriile crescute ale guvernelor, companiilor și gospodăriilor.

În aprilie am avertizat că politicile fiscale și monetare extrem de laxe de azi, când sunt combinate cu un număr de șocuri negative pe partea de ofertă, pot rezulta în stagflație de tipul celei din anii 1970 (inflație mare cuplată cu o recesiune). În fapt, azi riscul este chiar mai mare decât era atunci.

Nouriel Roubini:

• Șoc negativ pe parte de ofertă înseamnă că producția de bunuri nu poate ține pasul cu cererea. Astfel de șocuri există în domeniul semiconductorilor, unde există o criză de cipuri, și în domeniul imobiliar, prețurile locuințelor crescând puternic de la declanșarea pandemiei din cauza cererii mari.
• Stagflația (termen economic care combină stagnarea și inflația) se produce atunci când rata inflației este mare, creșterea economică este mică, iar rata șomajului este înaltă. Problema: măsurile luate pentru a micșora inflația pot spori rata șomajului și invers.

Recomandări

ANALIZĂ Scenariile pentru noul Guvern după suceala PSD în doar 16 ore

Comparație cu crizele anterioare

Economistul spune că nivelul datoriilor în economiile avansate și în majoritatea celor aflate în curs de dezvoltare era chiar mai mic în anii 70, ceea ce a făcut ca stagflația să nu fie asociată cu o criză a datoriilor.

Mai mult, inflația neașteptată din acei ani chiar a redus valoarea reală a datoriilor nominale, diminuând astfel povara pe economiile avansate, potrivit lui Roubini.

La fel, în timpul crizei financiare din perioada 2007-2008, nivelurile mari ale datoriilor, atât private, cât și publice, au cauzat o criză severă, pe măsură ce bula imobiliară s-a spart. Aceasta a dus însă la o inflație mică.

Din cauză că apoi creditarea a încetinit, acest lucru a dus la o scădere a cererii. Astăzi însă, riscurile sunt pe partea ofertei.

Când două crize își unesc forțele

Astfel, am rămas cu ce e mai rău din ambele crize, atât din cea stagflaționară a anilor 70, cât și cea financiară din perioada 2007-2010, explică Roubini.

Ponderea datoriilor este mai mare decât în anii 70, iar un mix de politici economice laxe și șocuri negative la nivelul ofertei amenință să alimenteze inflația, nu deflația.

Roubini spune că acest lucru va duce la „mama crizelor datoriilor stagflaționare” în următorii ani.

Recomandări

Ce se ascunde în spatele deciziei PSD de a renunța la negocierile pentru formarea guvernului

Pentru moment, politicile monetare și fiscale laxe vor continua să alimenteze bule ale creditului, propulsând încet un tren-epavă, conform lui Roubini.

S-au aprins beculețele de avertizare

Semnele de avertizare sunt deja vizibile pe burse, în activele umflate din domeniul imobiliar și cel tehnologic sau exuberanța din jurul vehiculelor speciale de achiziții prin care se listează azi multe companii, spune Roubini.

Acesta mai adaugă pe listă și sectorul criptomonedelor, dobânzile la datoriile companiilor, garanțiile colaterale la credite, domeniul fondurilor private de investiții și acțiunile meme – cum a fost cazul GameStop la începutul anului, plus micii investitori privați care tranzacționează zilnic pe burse.

O cădere bruscă a încrederii

„La un anumit moment, acest boom va culmina cu un moment Minsky (o cădere bruscă a încrederii), iar politicile monetare mai strânse vor declanșa spargerea (bulei – n.r.) și un crah”, scrie Roubini.

• Politicile monetare mai strânse înseamnă creșterea dobânzilor de către băncile centrale. Acestea sunt acum la niveluri minime, după ce au fost reduse anul trecut, ca măsură de luptă împotriva crizei economice declanșate de pandemie.
• O creștere a dobânzilor înseamnă o frânare a cererii, ceea ce mai departe va duce la profituri mai mici pentru corporații și scăderi ale prețurilor acțiunilor pe burse. Companiile cu pierderi, cele cu datorii mari sau cele unde prețul acțiunilor este prea mare față de profitul înregistrat ar avea de suferit în cazul creșterii dobânzilor.

Recomandări

De ce se grăbește Putin să elibereze Kurskul? Principalele câștiguri ale Ucrainei în ofensiva din Rusia și efectele lor, explicate de un analist militar

Cronica unei crize viitoare

Roubini spune că aceste politici fiscale și monetare laxe hrănesc bulele și vor continua să ducă inflația în sus, creând condițiile pentru stagflație oricând va apărea următorul șoc negativ pe partea de ofertă.

• Politici monetare laxe înseamnă dobânzi extrem de mici și injecții financiare în sistemul bancar.
• În domeniul fiscal, politicile laxe se traduc prin măsuri de sprijinire a companiilor din anumite domenii afectate de criză, măsuri de stimulare a economiei sau planuri de investiții în infrastructură.

Ce poate declanșa o nouă criză

Conform lui Roubini, astfel de șocuri pot surveni din cauza protecționismului, a îmbătrânirii demografice în economiile avansate și emergente, a restricțiilor privind imigrația în economiile avansate, a revenirii industriei manufacturiere în regiuni cu costuri mari sau a balcanizării lanțurilor globale de aprovizionare.

La acestea se adaugă și rivalitatea SUA-China, atacurile cibernetice, inegalitățile sociale și schimbările climatice.

Băncile centrale s-au băgat singure în capcană

Roubini mai spune că băncile centrale și-au pierdut practic independența deoarece nu au avut încotro decât să pompeze bani pentru a stăvili o criză a datoriilor.

Cum datoria publică și cea privată cresc, băncile centrale se află, de fapt, într-o capcană. Pe măsură ce inflația va crește în următorii ani, băncile centrale vor avea de înfruntat o dilemă, subliniază profesorul de economie.

Dacă încep să elimine măsurile neconvenționale de stimulare a economiei și ridică dobânzile pentru a lupta cu inflația, aceștia riscă să declanșeze o criză masivă a datoriilor și o recesiune severă.

Iar dacă mențin o politică monetară laxă, atunci aceștia riscă o inflație de două cifre și o stagflație adâncă atunci când următorul șoc negativ pe parte de ofertă va apărea.

Dar chiar și în al doilea scenariu, autoritățile nu vor fi capabile să prevină o criză a datoriilor, spune Roubini.

Economiile în curs de dezvoltare vor fi cele mai lovite

În timp ce datoriile nominale din economiile avansate vor scădea din cauza inflației neașteptate, cum s-a întâmplat în anii 70, economiile aflate în curs de dezvoltare vor avea de suferit pentru că au datorii în monede străine.

În același timp, datoriile private din economiile avansate vor deveni nesustenabile, la fel cum a fost și după criza financiară din 2008.

Economistul spune că datoriile vor duce la falimente, iar companiile îndatorate și creditorii lor vor fi primii care vor cădea, urmați imediat de gospodăriile îndatorate și băncile care le-au finanțat creditele.

Cum va fi următoarea criză

Roubini spune că va urma o creștere a costurilor cu împrumuturile, ceea ce, mai departe, va duce la nevoia unui „moment Volcker”.

Paul Volcker a fost șeful Rezervei Federale, banca centrală a SUA în anii 80. Când acesta a majorat dobânzile pentru a se lupta cu inflația, rezultatul a fost o recesiune în SUA și o criză a datoriilor în America Latină, care a avut un deceniu pierdut, spune Roubini.

Dar acum, nivelurile globale ale datoriilor sunt de trei ori mai mari decât cele din anii 70, iar măsurile antiinflație vor duce mai mult la o depresie în locul unei recesiuni severe.

În aceste condiții, băncile centrale vor fi condamnate și dacă fac ceva, și dacă nu fac, spune Roubini.

Multe guverne vor fi semiinsolvente și astfel vor fi incapabile să salveze băncile, corporațiile și gospodăriile.

Acesta din urmă este compus din entități financiare care nu sunt, de fapt, bănci, dar care oferă bani. Acesta este compus din bănci de investiție, fonduri speculative, vehicule speciale de investiții, entități de tipul celor care oferă „credite până la salariu” sau companiile din domeniul fintech, care combină finanțele cu tehnologia.

„Întrebarea nu este dacă, ci când”

Potrivit lui Roubini, așa cum stă situația acum, acest lucru nu poate fi evitat.

Mai mult, economistul spune că Rezerva Federală americană se află în această capcană încă din decembrie 2018, când un crah bursier a forțat banca centrală să intervină cu un an înainte ca pandemia de COVID să lovească.

Cu o inflație în creștere și cu șocuri stagflaționare la orizont, aceasta este acum și mai prinsă în capcană, argumentează „Doctor Doom”.

Acesta mai spune că același lucru se întâmplă și cu Banca Centrală Europeană, Banca Japoniei și Banca Angliei.

„Stagflația din anii 70 va întâlni în curând crizele din perioada post-2008. Întrebarea nu este dacă, ci când”, conchide economistul.

Urmărește-ne pe Google News