Nu a apucat sa fie mireasa

Toti o voiau acasa. Se impacasera chiar si cu gandul ca fata nu va mai vorbi si, poate, lumina nu ii va mai scalda niciodata ochii. Au sperat. Minunea nu s-a infaptuit. Inima Marinelei Dima a batut pentru ultima oara miercuri dimineata. Atunci s-a stins dupa noua zile de agonie.
Medicii au fost infranti. Au fost, pana la urma, neputinciosi in fata crudului destin. Au facut tot ce s-a putut omeneste pentru copila atacata intr-o scara de bloc de un individ care i-a furat telefonul mobil. Internata saptamana trecuta, in coma, la Spitalul Universitar, fata a fost operata de doua ori pe creier. Prognosticul doctorilor era, oricum, sumbru. Chiar daca supravietuia, viata Marinelei s-ar fi schimbat complet. Fata nu ar mai fi putut vorbi niciodata si poate ar fi orbit.
Durerea din casa familiei Dima nu poate fi redata in nici un fel. Cuvintele sunt de prisos. E o durere surda, udata cu lacrimi varsate pana la epuizare. Nuti si Nicolae, doi parinti condamnati la suprema suferinta, isi plang copilul ucis de un nemernic care i-a zdrobit creierii pentru un telefon mobil. Nu mai sunt oameni. De ce Onuta lor, asa cum o alintau ei, a trebuit sa plateasca cu viata pentru un celular? Nu pot intelege. Nimeni nu poate sa inteleaga. „Ala e un monstru, nu e om. A bagat in pamant o mandrete de copil. Cum poti sa mai lasi in viata un asemenea criminal. Sa introduca pedeapsa cu moartea, asta sa faca”, spune plangand Nuti Dima, mama copilului ucis. Undeva, pe o usa din sufragerie, sta atarnata o rochie de mireasa. Cu ea va fi imbracata, pe ultimul drum, Marinela. O rochie alba, cu dantela si voal, care ar fi trebuit sa marcheze un alt moment. Unul fericit. O nunta ca in povesti, asa cum ii promisesera parintii. „A fost sufletul nostru. Voiam ca la nunta ei sa fie o printesa. Acum o ingropam. Ne-a luat-o Dumnezeu la el…”, rosteste stins Nicolae, un tata distrus de durere.
Tot ce le-a mai ramas sunt fotografiile din care fetita lor ii priveste razand sau numai zambind. Amintiri. Doar amintiri, pentru ca Marinela a plecat de langa ei. Pentru totdeauna. Asa a hotarat Nicusor Rudaru, un infractor periculos pentru care puscaria e mult prea blanda. Acum, imaginile din trecut se impletesc dureros cu cele in care Marinela zacea inconstienta, cu trupul plin de tuburi, pe un pat de spital. Nici macar nu isi putea privi parintii. O data, o lacrima mare, cat un bob de fasole, i s-a prelins pe obrazul drept. Asa si-a luat copila adio de la mama si tatal ei. Apoi s-a stins. S-a dus intr-o lume in anticamera careia a stat noua zile.
Criminalul Rudaru a fost prins. Politia si-a facut treaba. Dar pe sotii Dima nu ii mai intereseaza acest lucru. Ei si-ar fi dorit ca totul sa fie doar un vis urat din care sa se trezeasca brusc. Si-ar fi dorit ca Onuta sa traiasca. Pentru ca macar o particica din fetita lor sa mai fie pe acest pamant, Nuti si Nicolae au vrut sa doneze inima unui om care ar fi avut nevoie de ea. Sa atinga din cand in cand pieptul acelei persoane si sa spuna ca acolo bate inima Marinelei. Lipsa de tact a unor medici i-a speriat si s-au razgandit.

Urmărește-ne pe Google News