‘Nu a fost eroare de pilotaj’

Primavara lui 1995 a venit tarziu, chinuita de-o iarna grea si urata. Vineri, 31 martie, asadar, nimic nu se schimbase in termometre. Aerul era la fel de tare si rarefiat, vantul alerga si el, liber si nebun, iar zapada se chinuia sa se aseze undeva, oriunde, numai sa se odihneasca putin.

La ora 9 si 10 minute, atmosfera amortita de frig se dilata insa intr-o secunda de nenoroc si flacarile ard din temelii o zi ca oricare alta. Pe campul de la Balotesti, aeronava ‘Muntenia’ se prabuseste, ranita de moarte si de soarta. O data cu ea, 60 de oameni urca la cerul care tocmai ii refuzase.

Pe langa table si bucati de viata imprastiate cutremurator pe miriste, in pamantul Balotestiului si in memoria colectiva s-au infipt si intrebarile, ascutite ca niste cuie si grele ca niste lespezi de marmura. Raportul Comisiei de ancheta, dat publicitatii la 11 ani de la accident, suna telegrafic si aproape cinic: ‘Tractiunea asimetrica, un motor avea putere mai mica decat celalalt, o posibila incapacitate a pilotului comandant’. Daca problemele tehnice ale aparatului erau cunoscute, ‘incapacitatea’ comandantului Ilie Batanoiu, 46 de ani si peste 15.000 de ore de zbor, este contestata vehement de sotia pilotului, Maria: ‘Eu stiam ca raportul oficial al anchetei nu-l acuza in nici un fel pe sotul meu. Desi nu vreau sa vorbesc despre asta, pot sa va spun ca am toata convingerea ca sotul meu nu are nici o vina pentru accident. Nu a fost eroare de pilotaj’.

Maria Batanoiu si sotia copilotului Ionel Stoi au ramas apropiate dupa drama. ‘Compania Tarom s-a comportat exemplar cu noi’, marturiseste doamna Batanoiu, care recunoaste ca asigurarile au achitat tot ce trebuiau sa plateasca, 125.000 de dolari in medie pentru fiecare disparut: ‘Si sotul meu, si domnul Stoi erau comandanti de elita. Nu ei au gresit. Simt asta din tot sufletul meu si acum, dupa atata timp!’. 

Vocea tremurata a Mariei Batanoiu spune multe, ca si marturiile la care fac referire istoria si memoria celor plecati dintre noi. Conform localnicilor din Balotesti, in acea dimineata, s-a auzit intai o bubuitura, urmata de impact.

Surse apropiate urmasilor nu exclud varianta unui atentat terorist, sprijinita si de articole aparute in presa internationala, in care avionul ar fi fost tinta fundamentalistilor algerieni.

Au trecut 13 ani peste Balotesti. Campurile de gunoaie sunt tot mai intinse, monumentul tot mai ciobit, uitarea, sufocanta uitare, tot mai prezenta. Astazi nu stim ce s-a intamplat acolo, maine nu o sa mai stim daca s-a petrecut acolo.

Din cei 60 de morti, 21 erau romani 

Din cei 60 de oameni care si-au pierdut viata la Balotesti, 21 erau romani. Restul de 39 era alcatuit din 31 de cetateni belgieni, 3 americani, 2 spanioli, un thailandez, un francez si un olandez. Stewardesa Doina Jurcovan nu trebuia sa se afle in ‘avionul groazei’, dar facuse schimb de tura cu o colega!

Monumentul, „calcat” de tractoare

In locul in care s-a prabusit aeronava Airbus a fost ridicat un monument de marmura gri, pe care sunt inscriptionate numele celor disparuti.

Oamenii locului spun ca in afara rudelor cetatenilor romani care au pierit nu mai trece nimeni pe acolo. Mai grav e ca in timpul lucrarilor campului, fie primavara, fie toamna, tractoarele distrug cate putin din ansamblu, daramand cate un stalp sau cate o dala. Din pacate, nu exista persoane care sa se ocupe de intretinerea monumentului, iar tractoarele care intorc in capatul terenului, direct pe amintirea celor 60 de suflete plecate dintre noi.

Defectiunile erau cunoscute de mult timp!

Jurnalul de bord gazduia, in momentul accidentului, trei fise de informare, una dintre ele, conform site-ului aviatia.ro, fiind relevanta pentru aflarea cauzei prabusirii cursei 371: ‘Dupa decolare, in timpul urcarii, motorul numarul 1 poate sa se reduca la relanti in modul „profil” cand se comuta de la tractiunea de decolare in tractiunea de urcare’.

Un tren a fost aproape sa deraieze din cauza tablelor

In momentul impactului cu solul, resturile avionului s-au imprastiat pe o raza de 150 de metri, dar si pe sina de tren care se afla la 20 de metri de locul accidentului. Cum bucatile de tabla au blocat terasamentul, seful de post a dat repede alarma prin statie, oprind la timp Personalul de Urziceni, care in 4 minute ar fi intrat in coliziune cu fiarele contorsionate.

La radio s-a anuntat ca a murit in accident!

Actualul antrenor al lui FC Vaslui, Dorinel Munteanu, a trait clipe de cosmar acum 13 ani. Miercuri, 29 martie 1995, Dorinel jucase pentru Romania in victoria cu Polonia, 2-1, in preliminariile Euro 1996, impreuna cu Tibi Selymes, coechipierul sau de la Cercle Bruges.

Libertatea: S-a zvonit atunci ca si tu, si Selymes ati avut rezervare chiar la cursa de vineri, dar ca ati intarziat in drum spre aeroport.
Dorinel Munteanu: Da, stiu, dar nu a fost asa. Intotdeauna cand aveam miercuri actiune la nationala, eu si Tibi alegeam cursa de joi, prima zi dupa meci. La fel a fost si dupa meciul cu Polonia, am prins bilete la cursa de Bruxelles de joi. Acum realizez ca, daca nu mai gaseam bilete pentru joi, am fi luat pentru vineri, chiar la cursa blestemata.

Ati zburat cu acelasi avion, dar cu o zi mai devreme.

Asa e, asta-i viata, uneori ai noroc, alteori ghinion. Noi am avut noroc, dar saracii oameni din cursa de vineri nu.

Cum ai aflat?

Eram la antrenament cu echipa cand a venit cineva de la club sa ne anunte. Nu mi-a venit sa cred, tin minte ca
s-a oprit antrenamentul de tot. Mai rau a fost cu lumea din tara.

De ce?

Pai la radioul national au anuntat ca si eu, si Tibi eram in cursa care s-a prabusit la Balotesti. Iti dai seama ce a fost acasa, in sufletul familiilor noastre? Mai ales ca nu existau mobile, sa suni imediat si sa explici…

Ati sunat voi…

Da, pana la urma am prins legatura acasa si i-am linistit pe toti. Soacra-mea nu credea in ruptul capului ca nu am fost in avion, chiar si dupa ce mi-a auzit vocea. Asa era de speriata! Ce sa mai zic? Dumnezeu sa-i ierte pe toti, ca n-aveau nici o vina! Dar asa e in viata, nu ai parte mereu de tot ceea ce ti-ai dori.

Urmărește-ne pe Google News