Copt sub soarele fierbinte al atator veri nesfarsite, orasul Murfatlar, fost Basarabi, traieste putin si doarme mult, desi Canalul Dunare – Marea Neagra spinteca cu alai si nori de praf inima urbei. Impacati cu destinul si cu paharul, oamenii locului, amestec colorat de romani, turci si tatari, au putine lucruri in comun. O singura idee ii leaga, insa, pe toti, aidoma unui fir rosu de borangic plecat aiurea, la vale, din tesatura timpului. In Murfatlar, judetul Constanta, locul de nastere al lui Traian Basescu, nu tine nimeni cu presedintele tarii.
Dealurile sufocate de vita nobila si strugure bun ce alearga in stanga si-n dreapta masinii anunta cu surle si trambite apropierea Murfatlarului. Ploua rar pe-aici, setea e universala si asta se vede in pamantul crapat si-n lazile goale de bere insirate de birturi chiar in drum, aducand a paguba. Pitite sub garduri si salcii de vipia amiezii, batranele istorice ale Murfatlarului isi fac de lucru redecorand niste curti scapatate, dar bogate in simplitatea lor.
Intrebarea despre Traian Basescu vine ca nuca-n perete, dar vine, n-avem ce face, caci suntem deja pe strada Ciocarliei, leaganul copilariei prezidentiale. ‘A stat aici, da. Si ce? Ce-i cu asta? Cand nu era mare gaie, mai baga lumea in seama, acum nici nu mai saluta!’, ne mitraliaza scurt Elena Bobilia, o femeie de 78 de ani, a carei cosmelie sta spate in spate cu casa lui Basescu. Imediat, aflam ca ‘gaie’ inseamna ‘smecher’ si ca Basescu a mai trecut pe-aici doar intamplator, la cate o inmormantare a vreunei rude apropiate.
‘N-a facut nimic pentru noi, dar nici nu ne asteptam. Cati nu uita de unde au plecat? Dar macar sa ne salute cand vine pe aici, ca nu-i cad gradele, maica!’, se plange calauza noastra de ocazie, in timp ce agita colbul ulitei cu un fier aparut de nicaieri. Tanti Leana sta aici de sapte decenii si se lauda ca stie tot, dintotdeauna: ‘Tac-su lui Basescu, Dumitru, a venit la noi prin 1950, din Moldova, detasat la Regimentul de tancuri. Intr-un an, mai multe fete din Basarabi s-au luat cu cativa baieti de la regiment, a fost ca un fel de val, zici ca se termina lumea, asa curgeau nuntile. Atunci s-a insurat si Dumitru cu Elena’.
Nascut in 1951, actualul presedinte a stat aici pana la varsta de 8 ani, cand tatal sau a fost mutat cu serviciul la Constanta, iar familia l-a urmat. ‘Lui Traian ii placea traiul la tara. Mi-l aduc aminte cum trecea dimineata cu bunicul lui, cocotat intr-o cotiga, cu 14-15 caini langa el. Faceau o harmalaie… Bunica-su era cel mai lenes om din sat, i se spunea Boranescu, pentru ca furase o boroama, un fel de grapa, de la CAP. Era paznic la camp si mergea acolo cu Traian, care pazea oile. Si buni-ca-su, si Traian aveau toata ziua grija de haita aia de caini, nu-i vedeai singuri niciodata’.
„Base era mai prost la scoala ca fratele lui”
Apare si barbatul lui tanti Leana, Ion, suparat pe viata si pe o pisica care da tarcoale unei farfurii cu peste de pe veranda. A auzit vorba si vrea sa stie ce se intampla. Porneste brusc si nu-l poti opri, se vede ca a tinut in el prea mult si prea multe. ‘Traian era mai prost la scoala ca frate-su, Mircea, dar mai capos, de-aia s-a tinut de carte. Am prieteni care-au navigat cu el si va spun, cu mana pe cruce, ca toti imi ziceau ca n-are nici o treaba cu marinaria. Gaie mare, nu stim noi, dar mare. A cucerit Romania, dar noua nu ne-a dat nimic, desi a plecat de-aici, din batatura!’, arunca nea Ion, dovedind ca discutia despre capra vecinului nu e doar vorba-n vant in Dobrogea, ci litera de lege. Cand saracia sapa adanc in oameni, sa ajungi presedinte si sa uiti echivaleaza in Murfatlar cu o condamnare pe viata.
Tatal lui Base, vecin de bloc cu generalul Milea
Intr-un complex de locuinte intitulat sugestiv ‘blocurile NATO’, tatal lui Traian Basescu a primit, la inceputul anilor 50, un apartament de serviciu. Pe acelasi palier cu el a stat, cativa ani buni, si generalul Vasile Milea, viitorul ministru al apararii nationale in regimul Ceausescu.
Pe atunci doar maior, Milea, seful Regimentului 18 tancuri din Basarabi, a legat o stransa prietenie cu Dumitru Basescu, pe care l-a ajutat in ascensiunea ulterioara in ierarhia militara. In anii 70, blocurile au intrat in paragina, Primaria repartizandu-le unor familii de tigani, care le-au devalizat. In 1979, renovate complet, blocurile au rede-
venit locuinte de serviciu pentru personalul garnizoanei din localitate.
‘Eu am venit aici in 1980 si am reusit sa cumpar un apartament cu 98.000 de lei, imediat dupa Revolutie. Casa este mare, are 75 de metri patrati si e chiar fosta locuinta a lui Vasile Milea’, ne spune Ioan Repciuc, cadru militar, care completeaza: ‘Stiu ca Milea a pus, mai tarziu, o vorba buna pentru Traian Basescu cand acesta a intrat in Marina, sprijinindu-l total in momentele grele. Imi pare rau insa ca domnul presedinte n-a intors si el privirea, vreodata, spre orasul asta amarat’.
„Pai, daca va arat casa, nu o sa am probleme cu Traian?”
Pentru tanti Tincuta, frica de presedintele care a copilarit aici, in curtea prapadita si parjolita de soarele sever, pare la fel de reala ca saracia si necazurile. O asiguram ca Traian e luat cu altele si ca, oricum, nu are de ce sa se supere. Femeia ne crede pe cuvant, iar limba i se dezleaga intr-o clipita, ca la tara.
‘Ce sa va spun? Casa asta am cumparat-o de la bunicii lui Basescu din partea mamei, in 1970. Aici a copilarit Traian, haideti sa va arat si cum e inauntru, ca nu s-au schimbat multe de atunci’. Prin penumbra din casa, cauzata de becul ars din sufragerie, se ghicesc doua dormitoare ingramadite, legate printr-un hol ingust. Afara, la lumina, decorul e si mai saracacios. Peretii casei, odinioara din caramida, sunt acoperiti cu un mortar intins neglijent, aflat inca in asteptarea unui var izbavitor. In spate, un bordei devastat de trecerea timpului, incearca sa-si ascunda ruina dupa un copac firav.
‘Aici a fost o bucatarie de vara, era si pe vremea bunicilor lui Basescu’, ne explica tanti Tincuta care, asa, din senin, incepe sa planga, rusinata de paragina din curte. ‘Ce sa fac, maica, cu doua milioane pensie pe luna? Barbatul mi-a murit, am un baiat handicapat si nepotica asta de langa mine’. Fetita de vreo 3-4 ani tace, de parca stie ca se discuta lucruri grave, si isi acopera ochisorii cu tovarasa ei de nadejde, o papusa jumulita.
O intrebam pe batrana daca Basescu a mai trecut pe aici. Femeia resemnata cu greutatile mai are puterea sa se infurie: ‘De cand sunt aici, adica de peste 35 de ani, nu a venit niciodata. A uitat de locul asta, asa cum a uitat de toti batranii’. Vorbele ei amarate si lipsite de speranta ne insotesc spre iesire. La strada, oglindit in ochii inlacrimati ai femeii, drumul pare ca duce catre nicaieri.
Infractionalitate ridicata in zona
Orasul Murfatlar are momente in care pare desprins din filmele western. Anul trecut, un agent de politie beat a accidentat patru persoane, iar in aceasta primavara, un necunoscut a tras cateva focuri de arma in centrul urbei, disparand apoi in neant. Mai exista si reglari de conturi intre bandele rivale, terminate cu incendierea masinilor, in conditiile in care Murfatlar, un centru exponential al furtului de combustibil din conducte sau din vagoanele de tren.
Maternitatea a fost demolata in numele Canalului
Locul in care a vazut lumina zilei presedintele Traian Basescu nu mai exista. Maternitatea din localitate a fost demolata, alaturi de alte constructii, prin anii 70, ca sa faca loc Canalului Dunare-Marea Neagra.