ComenteazăPovestea aproape neverosimilă a fost prezentată pe pagina de Facebook unei asociații de voluntari din Zaporojie.
„Coridorul verde” a lui Igor
„Mariupol… Durere… Lacrimi… Chiar acum a venit un bărbat la centrul nostru din Zaporojie. A mers pe jos 5 zile, alături de cățelul Juja!!! Iată un «Coridor verde»”, se arată pe pagina ONG-ului.
Uită-te la mâinile acestea! Arată dorința de a trăi… Este imposibil ca poporul acesta să fie învins.
Asociația de voluntari care l-a primit pe Igor:
„Pe 2 martie, televizorul încă funcționa. Aveam apă de la robinet. Seara, un obuz a zburat în centrul orașului. A picat curent, s-a întrerupt alimentarea cu apă. Explozia a fost puternică precum un cutremur. Blocul în care stăteam s-a zgâlțâit din toate încheieturile. După aceea, au început ororile”, explică Igor, un postaș obișnuit cu drumurile lungi. Dar pentru a duce pensiile și scrisorile, pe timp de pace.
„M-am uitat în jur, erau doar ruine. Oamenii dispăruseră”
Decizia de a pleca din orașul asediat a venit de la sine: „M-am uitat în jur, erau doar ruine. Dispăruseră oamenii. Mi-am luat rămas bun de la Mariupolul natal și am plecat”.
Totul în jur era distrus. Pe o rază de 30-40 de metri, casele pur și simplu au dispărut”, relatează el ultima imagine. Ferestrele apartamentului său era sparte, acoperișul blocului căzuse.
„Nu am mașină. Nici bani de cheltuit. Pe scurt, am plecat pentru că nu am vrut să devin sclavul lor”, spune seniorul de 61 de ani.
Și-a luat câinele cu el și a plecat pe jos. Era în ajunul Paștelui: „Am plecat la șase dimineața, am luat-o spre vest”.
„Toți oamenii sunt mai buni de Paște”
Pe drum, nu mâncarea nu a fost principala problemă: „Toți oamenii sunt mai buni de Paște. Am primit prăjituri, ouă vopsite. Oricum, când sunt nervos, nu vreau să mănânc. Ceaiul e cel mai bun”.
A reușit să se strecoare pe lângă punctele rusești de control. I-a fost greu să urce dealurile, dar s-a ghidat după vorba „cel care merge va birui drumul. M-a salvat de fiecare dată”.
În drumul său spre libertatea, Igor a tras după el un cărucior cu cele necesare: „56 de kilograme cântărea când am plecat”. Dar, pe drum a început să arunce excesul.
A avut cu el un cort, și-a aruncat, ulterior, cizmele și o jachetă; „Când am fost la Zaporjie, eram în tricou. A început primăvara, e cald”.
„Șoferul acela mi-a salvat viața”
Ultima parte a expediției a făcut într-un camion, care i-a luat pe el și pe Juja la ocazie: „Am avut noroc am parcurs așa ultimii 80 de kilometri. Șoferul acela mi-a salvat viața. Simțeam că sunt la capătul puterilor”.
La Zaporojie, Igor și Juja au fost primiți și îngrijiți într-un centru de criză.
Bărbatul speră să se întoarcă, într-o zi, la Mariupol, „orașul care nu mai există”.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina