În urmă cu 40 de ani şi-a pierdut mâna şi piciorul într-o mină, fiind prins de o bandă care transporta materialele. La vremea respectivă încă visa să cânte pe marile scene ale lunii însă odată cu accidentul care i-a retezat mâna dreaptă şi piciorul şi visele lui s-au năruit… Nu s-a lăsat doborât de probleme, nu a renunţat la muzică şi s-a apucat de cântat imediat după ce i-au fost puse protezele. E bine dispus şi salută pe toată lumea care trece pe lângă el, în suflet, după zâmbetul binevoitor ascunde însă două dureri: faptul că lumea care trece pe lângă el e din ce mai tristă şi că niciunul dintre copiii lui nu au moştenit dregostea lui pentru muzică. “Cânt de la cinci ani, de când mă ştiu… De la tată meu am învăţat şi ştiu să cânt de toate – şi muzică clasică şi populară şi romane dar cel mai mult iubesc muzica religioasă pentru că trebuie să avem încredere în Dumnezeu pentru că el ne dă pricepere şi înţelepciune”, spune bistriţeanul.
Vioara care acum îi asigură sursa de venit, pe lângă cei 350 de lei pe care îi are pensie, este un cadou primit de la o prietenă din Austria pe vremea când cânta în străinătate.
Acum aproape zi de zi face naveta până la Bistriţa şi îşi doreşte scaun electric. Ar avea nevoie şi de proteze noi pentru că cele pe care le foloseste acum au peste 10 ani vechime însă lumea nu e prea darnică aşa că banii pe care îi face într-o zi abia îi ajung să trăiască.