Nu banii aduc fericirea și siguranța copiilor noștri, ci timpul petrecut alături de ei

Potrivit specialistului, rata agresivității la copiii din generația actuala este în creștere și acest fenomen s-a răspândit până la preșcolari, iar părinții continuă să afirme că aceștia au probleme de comportament. “În realitate situația nu este chiar așa. Copiii nu au dezvoltat un comportament atipic fără să existe un factor perturbator care să-i destabilizeze. Uităm de fiecare dată că orice copil care este bolnav fizic sau manifestă comportamente ieșite din normalitate (mai ales până la vârsta de 12 ani), precum: agresivitatea, lipsa de atenție, concentrare deficitară, izolarea, lipsa de răspundere etc. – în realitate el somatizează conflictele din cuplu, din familie. Copilul care este tampon între părinți, va deveni agresiv sau va face diverse boli inflamatorii. El transmite, la nivel inconștient, că are nevoie de atenția părinților. Iar dacă nu primește atenția care îl hrănește și-i aduce siguranță, va apela la tot felul de comportamente, până o va obține”, susține psihoterapeutul Maria Verdi.

În același timp, un copil învață prin imitare, repetare și memorare comportamentele modelelor parentale, nu cuvintele spuse de ei. “Copiii sunt oglinda noastră, ei scot la suprafață tot ce am pus în mintea și în sufletul lor. Dacă în noi există, stimă de sine scăzută, teama de nesiguranță și muncim 22 de ore pe zi pentru un viitor mai bun al copilului nostru, vom sădi în el nesiguranță. Nu banii aduși în casă, nu lucrurile materiale îi vor da siguranță, nu reproșurile că i-am luat o casă sau o mașină îl vor face să aibă încredere în el. Revolta sau bolile lui atrag atenția asupra timpului de calitate pe care l-am luat din viața lui, absența noastră fizică și psihică”, afirmă specialistul.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Avem pretenții prea mari de la copiii noștri

În opinia psihoterapeutului, există o cerință-modă la toți părinții, și anume copilul lor trebuie să facă sport, dans, să învețe germană, engleză, să picteze, să cânte, să fie cel mai bun la școală. În același timp, copilul trebuie să facă performanșță, iar toate acestea de la vârsta preșcolară. „Pretențiile părinților sunt, de cele mai multe ori, exagerate și scot în evidență frustrările nereușitelor lor. În 24 de ore, copilul trebuie să meargă la toate meditațiile, la toate cursurile, la toate competițiile, la școală, să aibă și o stare bună. Trebuie să obțină primul loc sau nota pentru care  părintele investește în el. Acest “trebuie” este atât de adânc în mintea noastră, încât  devine condiție pentru a ne accepta proprii urmași. Nu luăm în calcul ce își dorește copilul, ce poate copilul, ce abilități are copilul, așa cum nu luăm în calcul că el manifestă doar ce am născut, educat și crescut. Este adus pe lume și crescut de noi, nu poate oglindi decât ce suntem noi, părinții”, consideră psihologul.

 Momentele trăite împreună  sunt mai importante

Ceea ce lipsește copiilor noștri este siguranța, protecția afectivă, acceptarea, timpul de calitate oferit de părinți. “Suntem atât de preocupați să le aducem tot ce este mai bun în planul material, încât uitam calea către sufletul lor, uităm să ne conectam cu ei, uităm să-i întrebăm ce nevoi au, ce simt ei, nu vedem ce se întâmplă în lumea lor, țipăm la ei, plângem și trăim drame pentru că nu au reușitele pe care noi le-am dorit. Uităm că suntem părinții lor, uităm că sunt în această lume să trăiasca visele lor, nu pentru a vindeca neîmplinirile noastre și mai uităm că, atunci când nu vom mai fi în viața lor, nu vor conta moștenirile lăsate, ci toate momentele trăite împreună și cum i-am crescut să trăiască această minunată viața-cadou”, conchide psihoterapeutul Maria Verdi.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro