ComenteazăRepornirea economiei pe fundalul luptei cu coronavirusul a devenit un maraton dur, tărăgănat. Redeschiderea școlilor arată, mai degrabă, ca un joc riscant al șanselor mizate la extrem.
Riscul redeschiderii școlilor
Unele ţări, care păreau pe cale să controleze decisiv virusul, precum Germania, au avut recent noi focare.
Altele, precum SUA, văd o creştere rapidă a răspândirii infecţiilor şi numărului de pacienţi internaţi, care ar putea semnaliza transmiterea necontrolată a virusului.
Ambele situaţii au forţat guverne naţionale şi regionale să întârzie anumite etape ale relaxării sau să impună carantină ţintită în anumite zone.
În sudul Statelor Unite, sindicatele cadrelor din școli atrag atenția asupra nerealismului anunțului de a relua școala “în persoană” din septembrie. Profesorii arată cum apariția unui singur caz poate duce la carantină de 14 zile pentru o clasă întreagă.
Pe acest fundal, tot mai multă lume se întreabă dacă o abordare agresivă nu este de preferat în termeni de sănătate publică, dar şi economică.
Exemplul Noii Zeelande
Puține guverne, mai ales în regiunea Asia-Pacific, au reuşit totuşi să facă lucrurile diferit.
La începutul pandemiei, aceste administraţii au putut să stopeze cu fermitate răspândirea coronavirusului şi câteva sunt pe cale să-l elimine complet. De exemplu, la începutul lui iunie, guvernul Noii Zeelande a anunţat că ţara nu mai are cazuri active de coronavirus.
Chiar dacă Noua Zeelandă a mai raportat câteva cazuri noi de atunci, nivelul infecţiilor rămâne minuscul, iar asta a permis economiei să repornească şi oamenilor să trăiască şi să muncească aproape la fel cum o făceau şi înaintea pandemiei.
Şi alte ţări au reuşit să oprească, în esenţă, virusul în prima fază a pandemiei: Australia, China (după epidemia iniţială din provincia Hubei), Coreea de Sud, Taiwan.
Aceste guverne au avut o abordare de tip “crush and contain”, care s-a dovedit a fi cea mai eficientă strategie în combaterea coronavirusului, explică autorii studiului.
Abordarea duce la cele mai bune rezultate din perspectiva sănătăţii publice, în termeni de prevenire a transmiterii virusului, iar dovezile sugerează şi că minimizează costurile economice ale pandemiei.
O abordare “închide şi opreşte” poate fi aplicată şi în ţările cu o rată mare a infecţiei
Cu cât o ţară va limita mai curând răspândirea virusului, cu atât economia va fi îngheţată pentru mai puţină vreme.
Estimările modelului realizat de BCG arată cum costul unei strategii “crush and contain” de succes este cu 30-40% mai mic decât alte abordări în lupta cu noul coronavirus.
Iar autorii cred că nu este prea târziu pentru abordarea acestei strategii şi în ţările care au mers pe alte direcţii până acum.
Izolarea focarelor are un cost economic mai mic
Devine tot mai clar că, în ciuda focusului pe redeschiderea economiei, nu există o cale sustenabilă spre resuscitarea consumului şi repornirea muncii în siguranţă decât dacă virusul va putea fi ţinut sub control.
Autorii studiului spun că modelul lor matematic arată că guvernele pot să “strivească şi să oprească virusul”, chiar şi când societăţile se confruntă deja cu epidemii de mari dimensiuni – la un cost mai mic decât al altor abordări mai puţin agresive.
Monitorizare, ghiduri personalizate şi bariere protejate
Pentru ca o astfel de strategie să funcţioneze, trebuie intervenit imediat acolo unde apar focare semnificative. Iar în timpul carantinelor care se impun pe plan local, guvernele ar trebui să dezvolte cele trei componente ale unei strategii de control al virusului:
- monitorizare riguroasă, completă
- ghiduri detaliate pentru interacţiuni umane mai sigure
- politici care să protejeze graniţele zonelor de carantină
Imperativele unei strategii crush and contain/“închide şi opreşte” ar fi:
1. O abordare riguroasă a carantinelor. Ca să combată eficient răspândirea infecţiei, carantinele trebuie să fie foarte stricte şi cu niveluri înalte de complianţă. Cu cât e mai eficientă o carantină la reducerea interacţiunilor, cu atât ea va fi mai scurtă.
Cei de la BCG estimează că, dacă o carantină este suficient de strictă încât să micșoreze contactul social cu 80% faţă de pre-pandemie, poate să prăbuşească în mod decisiv transmiterea infecţiei în 5 până la 8 săptămâni.
2. O abordare mai ţintită a monitorizării epidemiologice. Un sistem cuprinzător de monitorizare, care să includă testări pe scară largă şi depistarea eficientă a contactelor este esenţial în combaterea epidemiei. Dar testarea şi depistarea contactelor sunt cele mai eficiente la începutul unei pandemii şi după ce a fost inversată cu succes.
Când nivelurile infecţiei sunt deja înalte, transmiterea virusului va depăşi în viteză abilităţile societăţilor de a monitoriza.
În astfel de situaţii, testarea şi monitorizarea ar trebui să fie atent ţintite către cele mai vulnerabile segmente ale societăţii.
3. O abordare mai personalizată a măsurilor de relaxare şi etapelor de redeschidere.
Când o societate începe să se redeschidă, guvernele trebuie să combine protocoalele generale pentru interacţiuni mai sigure, precum purtatul măştilor în public, cu ghiduri suplimentare care să fie personalizate în funcţie de circumstanţele unice şi riscurile din diferite sectoare economice şi segmente de populaţie.
4. Politici mai puternice pentru protejarea frontierelor de izolare.
Guvernele trebuie să dezvolte capacitatea de a proteja frontierele zonelor de izolare, în care este implementată strategia de tip “crush and contain”.
Pe cât de importante sunt politicile care asigură biosecuritatea la graniţele dintre ţări, importantă este şi protejarea graniţelor anumitor regiuni, zone metropolitane sau cele care separă populaţia foarte vulnerabilă de cea generală.
În cazul României, Suceava este un exemplu de reușită a politicii “închide şi opreşte”. Orașul și județul au pornit ca o Lombardie a României, iar închiderea temporară a redus treptat cazurile, în acest moment având în jur de 40 de cazuri noi pe zi, la o treime față de Argeș și o jumătate față de Prahova.