Credeam ca, odata scapat cu ajutorul PSD si PC de ghilotina motiunii de cenzura, Guvernul va fi lasat, ba chiar obligat sa lucreze, dupa jumatate de an de razboi politic steril. Chiar cu o sustinere conditionata si platita cu grele compromisuri. Nu e asa. Nu-i pace. Nu-i barem armistitiu. E de inteles de ce PD-PLD isi tin lant atacurile, dar e mai greu de acceptat, dincolo de atitudinea oarecum constanta a PRM, jocul ipocrit al celorlalti. Fac abstractie de spaima de alegeri anticipate, caz in care PSD (pe la 15%) ar pierde mare parte din mandatele actuale, iar PC (vreo 2%), nemaigasind un hamal electoral, ar vedea Parlamentul pe dinafara. Dar e deja evident ca aceste doua partide au menajat Executivul la cenzura nu pentru a da tarii o minima stabilitate politica si administrativa. Ci spre a-l infrunta pe Basescu si a se juca de-a pisica si soarecele cu Tariceanu. PSD si PC au si aratat Cabinetului cine-i deocamdata stapanul. O prima proba au si dat-o in Senat, respingand abilitarea Guvernului de a da ordonante simple in timpul lunilor de vacanta a ostenitilor alesi. Masura in sine, chiar fara precedent, poate avea justificare, dar se putea opri la limitarea domeniilor in care Guvernul sa poata actiona sua sponte, fara control parlamentar imediat.
Tariceanu a ricanat ca va fi nevoit sa apeleze la ordonantele de urgenta. Ceea ce ar insemna convocarea grabnica la Bucuresti a parlamentarilor risipiti prin insule exotice spre a le aproba. Mutarea finala apartinand deputatilor. S-o vedem. Cert e ca nu se poate vorbi nici de pace temporara. Panda continua, iar cei ce vor pierde vor fi si liberalii agatati de putere, dar si pesedistii (iar se sfasie intre ei) si conservatorii, ale caror pagube electorale nu vor inceta.