ComenteazăPe atunci nu stiam ca am gemeni, am aflat abia la sase luni, cand am facut ecografie, deoarece am avut o sarcina foarte grea. Apoi am nascut doi baietei, iar in ziua aceea am fost cea mai fericita mamica pentru ca am nascut doi copii sanatosi si frumosi. Dar fericirea a durat pana am ajuns cu ei acasa si am infruntat realitatea. Imi trebuiau bani pentru cele necesare unor nou-nascuti, dar mai ales pentru lapte, pentru ca eu am avut piept doar trei saptamani. Dar o minune a facut ca sa primim o scrisoare din partea unei fundatii care ma felicita pentru copii. Tata a telefonat la acea fundatie si le-a spus prin ce necazuri trecem si ca nu avem nimic pentru copii. A doua zi ne-am pomenit cu cei de la fundatie la noi acasa, aducand pentru copii lucrusoare, dar cel mai important lucru, laptele, de care aveau atata nevoie. Cu timpul, starea noastra financiara s-a agravat si mai mult, acumulandu-se o suma mare la intretinere, pe atunci locuiam la bloc. In decembrie 2001, am fost nevoiti sa vindem apartamentul si sa ne mutam la tara, cu speranta ca ne va fi mai bine. Dar nu a fost asa. Ca un facut si eu si fratele meu am ramas fara munca, iar parintii mei cu pensiile mici, amandoua insumate sunt de 2,5 milioane lei. Cum sa traiesti patru adulti si doi copii doar cu atat? Din suma asta trebuie sa platim datoriile catre stat si sa mai si mancam.
De foarte multe ori nu am avut cu ce sa cumparam macar paine pentru copii, ca sa nu spun cat orez mananca. Am fost la multe firme sa caut de lucru, dar toti mi-au spus ca au nevoie de fete mai tinere, iar eu am si doi copii mici. Mi-as dori sa se gaseasca niste oameni de suflet care sa ma poata scoate din disperarea in care sunt, oferindu-mi un loc de munca.
Angela Procopiu, Manesti, Prahova