„Nu pot sa le spun copiilor Craciun fericit”

Sunt tatal a sapte copii, din care acum mai am acasa trei fetite, eleve. Sotia e foarte bolnava, cu inima, eu am reumatism. Pana in anul 1995 am fost oraseni, dar ne-am facut tarani, in speranta ca va fi mai bine. N-am reusit! Am muncit si muncesc cu ziua, dar acum e o perioada „moarta” pana in primavara. Nu avem nici un fel de venit cu exceptia alocatiilor pentru copii. Ce sa fac? Sa merg la Autoritatea tutelara si sa le spun ca nu ii mai pot intretine? Sa ii invat sa fure, sa minta, sa insele? Cum sa fac asa ceva cand toti copiii mei au fost aproape de „exceptional”; au terminat licee, premianti; au fost (si sunt) profesori suplinitori; au fost si mai sunt studenti, au fost olimpici, sunt creatori de arta. Ce sa le spun copiilor cand rostesc: „Mi-e foame, tati!”. Ce sa le spun cand imi cer o carte sau un pix? Ma copleseste neputinta. Ma simt infrant! Se apropie sarbatorile. Lacrimile inghetate ale copiilor mei vor tine loc de daruri in incaltamintea rupta. Pomul de iarna nu va exista si mosul nu va veni, pentru ca Mos Craciun nu iubeste copiii saraci. Pot eu oare sa le spun „Craciun fericit”?
R.D., Vedea, Arges

Urmărește-ne pe Google News