Distanţa minimă, 60 cm
Potrivit art. 612 din Codul Civil, orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 cm faţă de linia de hotar (care desparte cele două proprietăţi), dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism. Aşadar, între cele două construcţii, distanţa minimă este de 120 cm.
Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor, exprimat printr-un înscris autentificat la notar. De asemenea, potrivit art. 611, cel care construieşte este obligat să-şi facă streaşina casei astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe terenul vecinului.
Arborii, la cel puţin 2 metri
Distanţa minimă (faţă de brazda vecinului) la care pot fi sădiţi arbori este de 2 metri (art. 613). În cazul nerespectării distanţei legale, vecinul este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea arborilor, pe cheltuiala celui care i-a plantat.
Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul să le taie, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural în curtea (grădina) sa.
Limite pentru ferestre
Şi în ceea ce priveşte plasarea ferestrelor sunt prevăzute reguli stricte. De exemplu, potrivit art. 614, este obligatorie respectarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul vecinului (îngrădit sau neîngrădit) şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări, ce ar fi orientate către acest fond.
Dar, potrivit art. 616, se pot deschide ferestre de lumină, fără limită de distanţă, dacă acestea sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre casa/ograda învecinată.
Dreptul de trecere pentru utilităţi
Multe dintre întrebările primite de la cititori vizau dreptul de plasare a conductelor de gaz sau a altor utilităţi în vecinătatea construcţiei. Iată ce prevede legea în acest domeniu.
Potrivit art. 621, proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop. Dar “această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare”.
În toate cazurile, “proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste, iar dacă e vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă“. În fine, potrivit alin. 4, clădirile, curţile şi grădinile sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte şi canale subterane, pentru utilităţi noi.