ComenteazăCutremurul care a zguduit sudul insulei în dimineața zilei de 14 august a lăsat în urmă peste 2.200 de morți și aproximativ 30.000 de familii fără adăpost. O tragedie greu de depășit, dacă nu imposibil, având în vedere că încă Haiti nu își revenise în urma cutremurului din 2010.
„Pământul a început să tremure sub mine, oamenii au fost aruncați în aer, au început să țipe și să se roage la Iisus să-i salveze. Totul a fost aruncat în aer, chiar și portofelele din mânile oamenilor”, își amintește Jackson Mason, un locuitor din Haiti.
La două săptămâni și după multe replici ale cutremurului, Mason, soția lui și cei doi copii ai lor trăiesc într-un adăpost improvizat la doar câțiva pași de casa lor, acum distrusă.
Tabăra pentru sinistrați a fost amenajată de comunitatea locală pe un teren de fotbal. Un rezervor cu apă a fost instalat cu ajutorul a două organizații caritabile, însă sprijinul din partea Guvernului a fost inexistent.
Fără alimente și medicamente, membrii comunității încearcă să se unească și să cumpere provizii atunci când pot, însă în cele mai multe zile nu au mâncare suficientă. Nici toalete nu au și apelează la unii vecini care le pun la dispoziție băile lor. Însă mulți dintre cei ale căror case au rămas în picioare după cutremur se tem să mai intre în locuințele șubrede care ar putea cădea din cauza replicilor seismului.
În plus, situația se complică și mai mult din cauza vremii severe. În cele mai multe dintre nopți plouă, iar terenul pe care sunt construite adăposturile din lemn, acoperite cu cearșafuri și prelate, se transformă într-o mlaștină.
”Fiecare zi e o bătălie”
Astfel de tabere, pline de oameni rămași fără adăpost, se află în multe orașe de pe insulă, amenajate în sute de spații publice, precum terenuri se sport, școli sau piețe, notează sursa citată.
Într-un adăpost organizat într-o școală din localitatea Las Cayes, disperarea oamenilor se transformă uneori în furie.
”Ne e foame!”, spune Alexandra Esperance, în vârstă de 21 de ani, care își ține la piept bebelușul rănit. ”Fiecare zi este o bătălie!”, adaugă tânăra, a cărei soră a fost, de asemenea, rănită grav după ce a fost prinsă sub dărmâturi.
O bătrână, aflată lângă ea, își exprimă și ea nemulțumirile. „Nu vine nimeni la noi”, spune ea, amintindu-și că, în 2016, când insula a fost măturată de un alt uragan, ajutoarele s-au lăsat așteptate.
În Las Cayes, spitalul este plin, iar pacienții sunt tratați și în exteriorul unității. Cu toate acestea, medicii spun că prioritatea, în acest moment, este oferirea de hrană și adăpost pentru sinistrați.
”Adevărul e că medicamentele și resursele medicale nu sunt cele mai mari nevoi. În întreaga regiune, oamenii au cea mai mare nevoie de apă, pâine și prelate”, spune Sterens Yppolyte, un medic stagiar în vârstă de 26 de ani, de la spitalul Immaculate Conception din Les Cayes.
Țara trece prin mai multe crize, ajutoarele întârzie
Pagubele provocate de cutremurul din 14 august sunt doar una dintre problemele cu care Haiti se confruntă în această perioadă. La două zile după seism, insula a fost lovită de uraganul Grace. Totul, pe fondul unei crize politice și a confruntărilor dintre bandele de infractori care au loc în țară de mai bine de doi ani. Blocajele rutiere, lipsa combustibilului și întreruperea curentului electric sunt, de asemenea, parte din realitatea pe care o trăiesc locuitorii din Haiti.
Iar asasinarea, în luna iulie, a președintelui Jovenel Moise, în spatele căreia s-ar fi aflat mercenari columbieni, a dus la adâncirea crizei prin care trece statul.
În tot acest context, distribuția ajutoarelor umanitare către haitieni s-a lovit până acum de mai multe obstacole: alunecări de teren, ploi abundente și drumuri distruse. În plus, bandele de infractori, blochează uneori drumuri-cheie și duc la suspendarea livrărilor de alimente și provizii.
Totuși, un efort internațional de ajutorare a poporului haitian este în desfășurare. Statele Unite ale Americii au oferit peste 60 de tone de ajutoare, în timp ce Marea Britanie a promis un sprijin de 1 milion de lire sterline. Analiștii spun însă că ar putea trece până la șase săptămâni până când resursele să ajungă la comunitățile afectate de cutremur.
”Nu știm când va veni ajutorul. Ne rugăm doar să vină în curând”, spune frizerul Mason, din Cavaillon.
O tragedie cu repetiție
Toate aceste scene sunt extrem de familiare cu ceea ce s-a întâmplat după cutremurul de magnitudine 7 din anul 2010, care a devastat capitala Port-au-Prince și care a fost soldat, potrivit estimărilor, cu 200.000 de victime. Probabil că singurul noroc de această dată a fost că seismul din 14 august s-a produs într-o zonă mai puțin populată a țării, mai arată sursa citată.
Valerie Jacci, în vârstă de 32 de ani, locuia în Port-au-Prince în 2010. Și-a pierdut mătușa în urma cutremurului de atunci și s-a mutat cu familia la Cavaillon, unde a cumpărat un teren pe care l-a pus acum la dispoziția celor rămași fără adăpost.
Primul lucru pe care l-am gândit când a început să tremure pământul a fost: ”O, Doamne, te rog, nu lăsa să se întâmple din nou asta”
Valerie Jacci, tânără afectată și de cutremurul din 2010:
Foto: Hepta