„În contextul creşterii incidenţei tusei convulsive în EU/EEA, au fost înregistrate în România, în primele 4 luni ale anului 2024, 112 cazuri de tuse convulsivă, reprezentând o creştere semnificativă faţă de 16 cazuri înregistrate în anul 2023, respectiv 93 cazuri – media celor 5 ani pre-pandemici (2015-2019). Au fost înregistrate 2 decese, ambele la sugari”, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Sănătate Publică.
Potrivit INSP, cazurile au fost înregistrate în 22 judeţe ale ţării, iar grupa de vârstă cea mai afectată este 0-4 ani.
„Un procent de 33% dintre cazuri sunt sugari, din care 89% erau eligibili pentru vaccinare. Din numărul total de 112 cazuri, 78% nu aveau nicio doză de vaccin în antecedente, deşi procentul optim era de 95% cu cel puţin o doză de vaccin”, arată INSP.
Zeci de cazuri în Timiş
Există diferenţe mari de la un judeţ la altul în ceea ce priveşte incidenţa acestei boli. Direcţia de Sănătate Publică Alba a anunţat, joi, că judeţul se numără printre cele 22 unde a fost diagnosticată tusea convulsivă anul acesta, însă este vorba despre un singur caz, la un copil nevaccinat.
„Anul trecut în Alba nu a fost raportat niciun caz de tuse convulsivă, acoperirea vaccinală cu antigenul diftero-tetanic-pertussis la copii eligibili fiind în 2023 de 73,14%”, a transmis DSP Alba.
În schimb, judeţul Timiş înregistrează zeci de astfel de cazuri. „Ieri (luni – n.r.) cred că eram pe primul loc din ţară cu cele mai multe cazuri confirmate de tuse convulsivă. E vorba de copii, sigur, nevaccinaţi. Au fost ieri 24 de cazuri, dacă nu mă înşel. Acest lucru arată că copiii nu au fost vaccnaţi şi când rata de vaccinare este scăzută începe să crească numărul de cazuri”, a declarat medicul Ovidiu Roşca, de la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara, marţi seară, la Medika TV.
Recomandările autorităţilor
- prezentarea la medic la apariţia simptomelor sugestive – accese de tuse intense şi prelungite, vomă după accesele de tuse, dificultate în respiraţie la sugar, inspir zgomotos („tuse măgărească”);
- vaccinarea la timp a sugarilor şi recuperarea restanţierilor;
- vaccinarea gravidei, în vederea asigurării protecţiei sugarului mic, dar şi a mamei;
- vaccinarea adultului, cu rapel la fiecare 10 ani, vaccinul fiind compensat sută la sută.
- promovarea vaccinării de tip „cocooning” în anturajul sugarului, ceea ce presupune ca într-o familie care aşteaptă un nou-născut, atât părinţii, cât şi bunicii şi fraţii sugarului să fie vaccinaţi conform calendarului naţional de vaccinare sau recomandărilor pentru adulţi.