„Lumea știa de unde vin, au fost în Antalya sau se uitau la un serial turcesc”
La finalul lui 2015, în timpul Festivalului Internațional de Film Bosfor, Duru Yücel s-a întâlnit cu Adrian Tofei, un regizor român. El era membru al juriului. Ea lucra ca traducătoare engleză-turcă. Înainte de a studia actoria, a absolvit facultatea de limbi străine, ca să aibă ceva „sigur”. De acolo relația lor s-a dezvoltat rapid, s-au logodit, au trăit pentru un timp în Istanbul, apoi s-au căsătorit și în martie 2017 s-au mutat în România.
Ajunsă în România, spune că printre primele lucruri pe care le-a observat este faptul că religia este foarte pregnantă la noi. Minusul este că uneori interferează cu politica, spune Duru, dar, pe de altă parte, simte că asta aduce și o dimensiune spirituală, atât oamenilor, cât și societății per ansamblu.
„Simt că România este a doua mea casă. De fiecare dată când m-am prezentat și am zis că sunt din Turcia, am fost mereu bine primită. Lumea știa de unde vin, spunea că și ei au fost în Antalya sau se uitau la un serial turcesc, știau ceva despre țara mea”, spune tânăra.
Surpriza mai puțin plăcută a fost legată de starea deplorabilă a drumurilor.
În plan cinematografic, îi admiră și i-ar plăcea să lucreze cu Cristi Puiu, cu Cristian Mungiu și Radu Jude.
– Cum te simți după alegeri? Care este atmosfera în Turcia, al doilea tur al alegerilor te-a prins în vizită acolo?
– Jumătate din populație este mâhnită. Este o situație în alb și negru, 50%-50%. Eu aparțin acelei jumătăți care a pierdut. Situația economică este oribilă acum în Turcia și se înrăutățește într-un ritm accelerat. Realmente ne așteptăm ca țara să intre în faliment. într-un interval scurt de timp.
Nu este vorba despre a fi de dreapta sau de stânga, este o realitate economică, mai departe de alegerile politice.
Dar toată lumea privește înainte și încă încearcă să-și dea seama cum putem încerca să facem tot posibilul și să sperăm la ce este mai bine pentru viitorul apropiat al țării, în special. Nu este vorba doar de tristețe, ci mai degrabă de o acceptare activă a situației actuale, în care privim în mod proactiv și atent spre viitor. Nu am renunțat și asta este tot ce pot spune.
Despre a fi femeie în cinematografie, în Turcia și oriunde
– Cum a fost să studiezi, ca femeie, actoria în Turcia?
– Precum probabil că știi, Turcia este un mozaic, în care poți găsi lucruri foarte diferite. Aici coexistă multe lucruri antitetice, așadar aș minți dacă aș spune că a fost greu să studiez actoria în acest context. Noi, ca țară, suntem un pod între culturi, între Est și Vest. Cred că acest mix este ceva ce observă orice turist. Deci nu pot spune că este mai greu să fii femeie aici decât e mai greu în UK, în State sau oriunde altundeva.
Dacă ne uităm la mișcarea Me Too (o campanie de conștientizare care a devenit globală în urma mărturiilor făcute publice ale unor actrițe de la Hollywood care l-au acuzat de abuz sexual pe producătorul Harvey Weinstein, n.r.), bineînțeles că nu putem spune că în Turcia astfel de lucruri nu se întâmplă. Mai ales dacă ne uităm la industria cinematografică. Dar cred, totuși, că sunt mai puțin frecvente decât în State. Nu știu de ce, poate pentru că banii din industrie sunt și ei mai puțini. Ce este cert este faptul că acest tip de hărțuire se întâmplă mai rar.
De asemenea, cred că obiectivizarea femeii în cinematografie este mai rară decât în State. Din punctul meu de vedere, pot spune că este o industrie un pic mai sigură pentru o femeie, dar sigur există abuzuri și aici.
– Poți să-mi povestești puțin despre cariera ta – în ce fel de proiecte ai fost implicată până acum?
– După 3 ani de actorie și educație artistică la The Studio Players din Istanbul, am jucat teatru cu ei de mai multe ori. Între 2012 – 2017, am jucat în două filme de scurtmetraj, unul dintre ele a călătorit la Cannes, am făcut câteva reclame și anunțuri publicitare pentru campanii de conștientizare socială și am avut apariții și în câteva seriale TV turcești.
Tocmai când cariera mea era în ascensiune, l-am cunoscut pe Adrian și după ce m-am căsătorit cu el, m-am mutat la București și am început să ne pregătim pentru filmul nostru, pe care l-am produs și în care sunt unul dintre protagoniști. Am terminat filmările în 2021 și acum este în post-producție. De asemenea, mă uit înainte pentru noi oportunități în România și în Europa și, de fapt, peste tot în lume, așa că, să vedem ce se va întâmpla!
Îndrăgostită de parcul Titan
– Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai până acum din România?
– Brașov, Sighișoara, Maramureș, Castelul Peleș, vizitele la Iași și oriunde am avut plăcerea de a mă bucura de natura minunată a României sunt amintiri minunate. De asemenea, piețele voastre de Crăciun sunt ceva de care trebuie să mă bucur, deoarece noi nu le avem în Turcia în acea perioadă a anului. M-am bucurat foarte mult și de frumoasele parcuri din București. Primul apartament în care ne-am mutat a fost în sectorul 3, chiar lângă Parcul Titan. Mi-a plăcut foarte mult și foarte des să alerg, să mă plimb, să petrec timp în acel parc.
– Ce îți lipsește din Turcia?
– Mi-e dor de vivacitatea pe care o avem peste tot în Turcia, dar și de mâncarea turcească și de iernile mai calde, deoarece vin dintr-un oraș de coastă din vestul țării, al treilea oraș ca mărime din Turcia, Izmir. Cu siguranță îmi lipsește vremea.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
Libertatea îşi propune să ofere o voce egală femeilor în reprezentarea lor din media și crede în puterea #EqualVoice pentru a face mai vizibile femeile în presa românească, pentru a include vocile lor și perspectivele feminine. Fie că vorbim de jurnaliste, de surse, de specialiste sau de comentatoare / editorialiste, doar așa putem reflecta echilibrat societatea.
Libertatea își folosește capacitatea jurnalistică și tehnologică de a promova valorile în care crede: egalitatea între femei şi bărbați.
Vezi noutățile din cadrul inițiativei EqualVoice!