ComenteazăDe multe ori, părinții nu își dau seama de efectul negativ pe care cuvintele lor le pot avea asupra copiilor. E cazul unei mame din Iași, care și-a chinuit fiica până la gesturi extreme, criticându-i în mod repetat aspectul fizic. Îi spunea că este urâtă și grasă.
Acest lucru a indus o depresie cruntă asupra copilei. Adolescenta s-a izolat în casă și nu mânca mai mult de șase boabe de mazăre pe zi.
Copila avea numai 10 pe linie la școală și era olimpică, însă, se pare, cea care i-a dat viață nu era mulțumită de fiica sa.
Femeia o critica tot timpul și se abținea de la de comentarii nici măcar în fața psihologului la care își ducea fiica. Chiar în cabinetul specialistului, mama începea să își jignească fiica, spunându-i că ar trebui să fie la fel de frumoasă, de slabă și de deșteaptă ca ea.
Îi căzuse părul, plângea încontinuu și tremura. Îmi povestea că, în unele zile, mânca doar boabe de mazăre, iar în alte zile nu mânca deloc.
Andreea Buhuși, psihoterapeutul care o trata pe fată:
Depresia și auto-marginalizarea socială s-au accentuat, după ce o mătușă s-a alăturat mamei în corul criticilor siluetei adolescentei. Iar fata a început să-și provoace singură starea de vomă pentru e eliminat surplusul de mâncare.
”În cabinetul meu s-a prezentat o adolescentă cu o formă gravă de depresie și bulimie. A fost adusă de bunica ei, după ce observase că starea copilului s-a înrăutățit. Tânăra refuza să mai mănânce, din momentul în care și mătușa i-a spus că e prea grasă. Nu a făcut decât să intensifice starea de rău a fetei, stresată psihic din copilărie de propria mamă”, explică Andreea Buhuși.
Nu sunt frumoasă, nu sunt deșteaptă, nu arăt mai bine ca mama.
Cuvintele pe care copila i le repeta psihologului:
Mama către fiică: ”Ia uite ce piciorușe am eu, și ce butuci ai tu”
”Fata mi-a povestit că mama ei îi spunea frecvent că e grasă ca tatăl ei”, adaugă Andreea Buhuși.
Tortuta psihică a continuat și cu episoade în cabine, în care mama a venit cu fiica: ”Ia uite ce piciorușe am eu, și ce butuci ai tu! De fapt, mama se comporta ca o copilă, nu se maturizase și nu conștientiza impactul pe care îl au cuvintele asupra fiicei ei”.
Copila a izbucnit în plâns și a a refuzat să vorbească chiar și cu psihologul. Apoi, refuza să discute cu prietenii, notele de la școală deveniseră proaste.
Abia după un an de tratament și-a revenit
A revenit la cabinet, adusă de bunică. ”Abia după un an, tânăra a început să-și accepte forma corpului, a început să se iubească și să se respecte mai mult. Azi e o fată frumoasă și ambițioasă”, explică psihologul.
”Părinții trebuie să conștientize că orice cuvânt urât spus copilului despre ceea ce face, despre cum arată sau vorbește se transformă în timp în opinii despre propria persoană. Le recomand să nu mai compare copiii, să-i accepte așa cum sunt și să-i învețe să se iubească. Traumele din copilărie se vor reflecta și în viața de adult. Multe traume nevindecate urmăresc o persoană în întreaga sa existență”, a conchis Andreea Buhuși.