Vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii a fost oprit în trafic de polițiștii dintr-o comună din județul Iași pentru că nu ar fi semnalizat că intenționează să facă o depășire. Într-o înregistrare video apărută duminică în spațiul public, Horodniceanu a întrebat polițiștii care l-au oprit dacă știu cine este și i-a amenințat că îi va contacta pe superiorii de la Inspectoratul de Poliție. Psihiatrul Gabriel Diaconu are o altă perspectivă și Libertatea l-a intervievat.
– Domnule doctor, susțineți că cetățeanului Daniel Horodniceanu i-au fost încălcate drepturi. Ce drepturi, mai exact, vă rugăm?
– Nu este foarte clar în ce fel a fost filmat, în ce scop și în ce fel a fost făcută publică înregistrarea video. Dacă ar fi făcut parte ca mijloc de probă dintr-o procedură civilă sau penală, ar fi beneficiat de discreție în acest moment. Nu a fost acuzat oficial de nimic până acum. Evident, într-o democrație stabilă, un astfel de subiect este de interes public, care e superior alor interese și devine un subiect de dezbatere publică…
– Și a devenit o dezbatere publică.
– Nu vreau să par a fi avocatul magistraților. Vreau să apăr toate profesiile. Oricine poate fi în locul lui Horodniceanu. Un incident poate să asasineze un profesionist. Nu vreau să acreditez un astfel de discurs al urii, care să sfârșească prin discreditarea unui om. Din păcate, societatea românească se află într-un moment în care relația dintre omul de rând, forțele de ordine și magistrați e foarte gripată. Flama socială e foarte agresivă. Este foarte suspect cât de repede s-au urcat toți în căruța anti-Horodniceanu. Dacă am elimina numele din scandal, nu mai rămâne nimic din el.
– Când cineva greșește, oricare ar fi el, trebuie să plătească. Nu?
– Magistrații fie au fost angelizați, fie demonizați. Adevărul este că nu sunt nici una, nici alta. Trăim într-o țară în care respectul pentru justiție este foarte volatil. Nu face bine nimănui ce se întâmplă acum. Sunt multe întrebări fără răspunsuri. Să ne păstrăm calmul. Justiția de tip live e un simulacru al momentului de popularitate. Fiecare vede ce vrea, comentariile moderate nu fac față, iar la sfârșit nu mai rămâne nimic.
– Societatea românească este una neiertătoare?
– Ne-ar prinde bine să fim neiertători cu cei pe care i-am iertat prea mult. Dar această intransigență este falsă. Este o fudulie socială. Câți români circulă cu 50 km/oră noaptea, în localitate? Câți români se comportă cu respect față de polițiști când sunt opriți în trafic? În speța asta aș spune „să ridice piatra primul fără de păcat”.
Foto: Inquam Photos / George Călin