REPORTAJ. O asociație din București împarte absorbante femeilor din cartiere sărace și încearcă să șteargă tabuurile legate de menstruație

E sâmbătă înainte de prânz și pe strada Pieptănari bâzâie mașinile, tulburând amorțeala de final de săptămână. Cum cotești pe strada Zăbrăuțiului, scena prinde viață de parcă un regizor a strigat „acțiune!”. Copii, femei și bărbați își fac treabă în jurul blocurilor, se strigă și se ascultă muzică.

Mai multe fete s-au postat în parcarea unuia dintre blocurile părăginite. „Înainte erau gunoaiele cât casa, dar au curățat și s-a păstrat de data asta”, spune una dintre voluntarele care vin lunar în zonă.

Ajunge și Irina Vasilescu, cu o mașină plină cu pachete pe care scrie mic „Pe stop”. Fiecare conține absorbante, gel și șervețele dezinfectante, o pereche de chiloți și măști.

Femeile încă folosesc cârpe la menstruație

Femeile se adună una câte una, în halate plușate și colorate. O voluntară le notează vârsta și ce mărime și-ar dori la lenjerie, ca data viitoare fetele să poată aduce pachete mai potrivite. O femeie într-un halat roz-bombon se apropie, împreună cu fiica sa adolescentă.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

„A fost foarte greu când n-am avut. Căutam cârpe, am trecut și prin perioade mai dificile. Acum, că avem copii, nu mai ținem cont, ne lăsăm pe noi, ca părinți, ca să aibă ei”, spune cu voce joasă și cu sfială femeia. Așa cum se vorbește în general despre „acea perioadă a lunii”.

Femeile își pun la subraț pachetul de hârtie maronie și se împrăștie. „E OK că vin cu pachete, pentru că majoritatea femeilor sunt amărâte, nu-și permit să dea 15-20 de lei pentru tampoane”, spune o tânără de 20 de ani.

Regula este ca doar persoanele care vin la mașină primesc, nu se dau pachete pentru prietenele, fiicele sau rudele de acasă. O doamnă o roagă pe Irina să o însoțească până la ușa unei vecine să se convingă că are trei fete. În drum, o fetiță o măsoară pe Irina, cea cu buclele castanii prinse de o panglică roșie, și o identifică imediat.

– „Sunteți femeile cu tampoanele?”
– „Da, suntem femeile cu tampoanele. Dacă ai surori, zi-le să vină acolo, da?”, îi răspunde Irina.

Pe drum mai întâlnește alte fete care îi promit că o să anunțe la ele în bloc. „O să strigăm: hai la tampoaneee!”, chicotesc ele.

E obișnuită cu primirea asta. „Când venim prin cartiere, copiii ne văd primii și încep să țipe: au venit fetele cu tampoanele!”, spune Irina.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Mai face un drum și până la ușa unei femei izolate la domiciliu, bolnavă de Covid-19. Cum intri în bloc se simte un miros rece de mucegai. În stânga și dreapta sunt holuri lungi, întunecate, cu multe jucării pe jos, oameni care trec dintr-o parte în alta, dintr-un apartament în altul, într-o mișcare amețitoare. Cineva a dat drumul la muzică tare. Când ieșim, Irina îmi arată zidurile găurite la temelie, spații împărțite de coloniile de șobolani. A mai contribuit și ea cu bani pentru capcane.

Acoperă 10% din nevoia totală

După Pieptănari, va merge în Giulești-Sârbi, unde câteva familii locuiesc în niște barăci în câmp. Și apoi merg și în alte locuri unde stau oamenii săraci și invizibili ai Bucureștiului. Mai multe echipe de voluntari fac drumurile astea o dată pe lună. Dacă le rămân pachete, le dau asociațiilor care se ocupă de refugiați și de femeile victime ale violenței.

Asociația „Pe stop” are azi în jur de 30 de voluntari. Când a pornit proiectul, Irina a umblat pe străzi singură. Văzuse pe net un video cu o tânără din SUA care făcea la scară mai mică același lucru și și-a dat seama repede că există aceeași nevoie și la noi.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

„Prima doamnă cu care m-am întâlnit la Gara de Nord a avut inspirația să-mi dea numărul ei de telefon, așa că luna următoare am putut s-o sun și să anunțe mai multe prietene. Dacă prima dată am dat 9 pachete, în februarie am dat 20 de pachete, în martie 60. Ele se anunțau unele pe altele și se crea organic rețeaua. Așa am ajuns la 350 spre 400 câte dăm acum”, a povestit Irina cu două zile înainte de livrarea pachetelor. Crede că cele 400 de pachete acoperă doar 10% din nevoia totală din București.

O grijă în minus

Într-o încăpere, la subsolul Școlii Gimnaziale „Ferdinand I”, unde au sediul, mai multe fete fac pachetele. Au puțin timp la dispoziție din cauza restricțiilor Covid și a faptului că cei mai mulți voluntari pot veni doar seara, după serviciu. Pe o masă sunt puse produsele și fetele le împachetează cu mâini iuți, ca pe benzile unei fabrici.

Irina a lucrat dintotdeauna în sectorul ONG. Un an a făcut proiectul Pe Stop în paralel cu jobul de la Asociația Seneca. Au crescut și ea, și proiectul.

Își amintește limpede prima ieșire pe stradă.

Eu eram mai temătoare decât ar fi fost cazul, pentru că nu mai făcusem asta niciodată. Știu că eram total paranoică, îmi lăsasem portofelul acasă și îmi luasem buletinul ascuns undeva. Nu era cazul, oamenii au fost foarte deschiși, și femeile, și bărbații, și copiii care aflau cu ce ne ocupăm.

Irina de la Asociația „Pe Stop”:

Femeia pe care a întâlnit-o pe stradă la Gara de Nord astăzi locuiește în chirie. Irina știe că măcar i-a luat de pe cap grija asta lună de lună. „Am întrebat-o ce făcea înainte să venim noi. Și mi-a zis: «era mai simplu când erau copiii mici». Și n-am înțeles exact ce legătură au copiii. Când erau mici – are trei copii – creșteau repede și hăinuțele le putea tăia și le făcea cârpe pe care le folosea pe post de absorbante.”

O mamă le-a cerut să nu arate absorbantele la un curs de igienă

Irina avea mereu în minte gândul sustenabilității pe termen lung: va putea din donațiile primite să le asigure acestor femei produsele necesare lună de lună? Așa a început să facă și cursuri de igienă menstruală. 

„Cursurile le ținem unde e nevoie, la oameni acasă, am ținut într-o biserică ortodoxă, într-o curte unde nu aveam scaune și am luat baloți de polistiren de la un șantier din apropiere”, povestește activista.

Vorbind cu femeile, a aflat cât de tabu este subiectul, dar și câte persoane, de diferite condiții, au lacune în cunoștințele despre menstruație. „Unei prietene care este criminalist în Londra, care la momentul ăla avea vreo 25-26 de ani, i-am arătat o broșură de-ale noastre. Și ea s-a uitat prin ele și a zis: aaa, deci de aia ne vine nouă menstruația?”, a fost uimită Irina.

La asta se adaugă și faptul că menstruația este în continuare un subiect rușinos. „Noi am mai ținut și cursuri cu fetițe de condiție obișnuită. Și era o mămică a unei fetițe de 10 ani care ne-a transmis prin doamna învățătoare că e bine că ținem cursul ăsta, dar dacă am putea să nu arătăm absorbante adevărate, că ei îi e rușine să îi arate fetiței ei și le ascunde acasă. Și eu mă întrebam cum s-ar putea face așa ceva.”

Miturile menstruației

La aceste cursuri trebuie adesea să combată și miturile din jurul subiectului, mituri pe care Irina le-a clasificat în „inofensive și dăunătoare pentru sănătate”. Îmi dă un exemplu din fiecare. 

„Știi chestia cu trei uluci sau trei copaci? Când îți vine prima oară, ca fetiță, trebuie să iei un pic de sânge și să mânjești trei copaci sau trei uluci din gard ca toată viața să-ți vină numai trei zile și să ai o menstruație ușoară”, este un mit inofensiv pe care și-l amintește Irina.

„Un mit nociv este să nu te speli sau să te speli tot timpul, care e iar o problemă. Încercăm să le explicăm că e necesar un pic de echilibru. Trebuie să te speli mai des decât în mod normal, dar nu non-stop, pentru că ai o floră care trebuie protejată. Să iei aspirină e iar o prostie, fiindcă aspirina e anticoagulant și o să sângerezi mai tare.”

O lege care să le asigure femeilor fără posibilități pachetul cu absorbante

Merg în tot felul de locuri să țină cursurile, din București și din țară. Au mers și în Coroieni, Maramureș și în Castelu, Constanța. „Noi de multe ori, când mergem în comunități foarte tradiționaliste, trebuie să fim foarte atente cum ne adaptăm cursul, pentru că toată deschiderea pe care am creat-o vizavi de menstruație se poate spulbera, dacă începem să vorbim despre sex, cum îți vine normal. E o graniță artificială pe care noi o trasăm”, mai spune Irina.

Planul lor este să producă o schimbare la nivel național, printr-un proiect de lege care să le asigure fetelor și femeilor din zone dezavantajate pachetul de igienă menstruală. Sper ca proiectul să intre în Parlament până la finalul anului. 

Oricât ne-am extinde noi, tot statul are cea mai mare infrastructură și cunoaște cine sunt persoanele care au nevoie și cum să ajungă la ele. Ce încercăm noi e să colecționăm un set de bune practici și informații cu care să venim în sprijinul statului.

Irina de la Asociația „Pe Stop”:

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro