”În primul rând trebuie să spun că nu sunt singura româncă de aici care se ocupă de imigrări, știu cel puțin cinci sau șase alte exemple”, spune Adriana Mitchell.
Locuiește în Philadelphia de 14 ani, de când a câștigat la Loteria Vizelor și a părăsit România și cariera de jurnalistă. Philly, cum i se spune afectuos orașului, se întinde pe coasta de est, la sud de New York, și are o populație de 1,5 milioane de oameni, care crește însă la peste șase milioane în toată zona metropolitană.
”Eu reprezint imigranți la tribunal, la Curtea de Imigrări, și familii care încearcă să obțină Cartea Verde, care vor să obțină vize de emigrare la consulat, reprezint clienți care aplică pentru cetățenie americană. Am multe cazuri de azil politic și asta mă pasionează și mă mișcă, pentru că e ca un fel de declarație politică”, spune românca.
Am plecat din România foarte de dreapta și am ajuns aici și sunt de stânga, clar.
Adriana Mitchell, avocată din Philadelphia:
”E cea mai bogată țară din lume, nu e normal ce se întâmplă”
”Nu cred neapărat în ideologie ca într-un lucru abstract, cred că niște principii de dreapta sau de stânga pot fi aplicate în funcție de ceea ce consideri tu că e necesar în societatea în care trăiești. Aici simt că este nevoie de măsuri de stânga”, spune avocata.
Adriana a observat destul de repede, după sosirea în Philadelphia, că unele lucruri nu arată așa de bine pe cât s-ar fi așteptat.
”Când am ajuns aici am venit la o familie de români în partea de nord-est a Philadelphiei. Și din nord-est, ca să ajungi în centru, iei un metrou care merge mult pe la suprafață și trece printr-un ghetou foarte mare. Vreo 40 de minute de mers.
Te cam sperii, pentru că vezi sărăcia în toată splendoarea ei. Eu nu am văzut așa ceva în România sau cel puțin nu de magnitudinea asta. Era a doua mea zi aici. Am tot mers prin ghetou și parcă nu îmi venea să cred. Îmi spuneam că asta e cea mai bogată țară din lume, nu e normal ce se întâmplă”, își amintește Adriana.
”A fost un șoc destul de mare. Acolo unde stăteam eu era clasa mijlocie de jos. Centrul e centru – zgârie nori, lume la costum. Dar diferența este imensă”, spune românca.
Experiența de cunoaștere a orașului a continuat în anii următori.
”Am lucrat cinci ani într-un spital care era chiar în această zonă. La fel, am văzut sărăcie, am văzut cum oamenii vin la spital pentru că nu au unde să se ducă. Nu au asigurare medicală. Sistemul e complicat pentru că depinde 100% de angajator. Există niște asigurări pentru persoanele fără posibilități, dar cel mai mult suferă de lipsa asigurărilor cei care sunt la mijloc, care nu se califică pentru asigurare de stat, dar nu au un serviciu care să le permită plata asigurării”, spune românca, care mărturisește că a fost în aceeași situație la început.
Angajatorul meu mi-a oferit o asigurare medicală, dar pentru că eram part-time, asigurarea era salariul meu de două săptămâni și automat am refuzat-o.
Adriana Mitchell, avocată din Philadelphia:
Situația e asemănătoare în sistemul de învățământ.
”Toată lumea vede doar școlile de top 10. Însă nimeni nu realizează că există o foarte mare inegalitate de șanse. Sistemul de învățământ din Philadelphia e la pământ. Avem o universitate de top 10, dar studenții de acolo provin din familii bune, ca fiica cea mai mică a lui Trump. Copii care au crescut de mici în școli private, dar pentru copilul sărac din ghetoul din nordul Philadelphiei, șansele să ajungă la școala aia tind spre zero. El nu are de mic educația care să îi permită să ajungă acolo”, spune Adriana.
Despre drepturile migranților, dincoace de zid
Dacă cineva știe un lucru despre America lui Donald Trump, atunci este faptul că acesta vrea să ridice un zid pentru a stopa migrația ilegală din America Centrală și de Sud.
La zidul propriu-zis se lucrează încă, dar autoritățile au înălțat în fața migranților un zid legal și birocratic.
”S-au schimbat multe la nivel legal. Pentru că toate măsurile care se iau sunt pentru a limita imigrația și nu se referă doar la imigrația ”ilegală”, fără documente. Ei încearcă să limiteze intrarea oricărui tip de imigrant. E tot mai greu să obții o viză de lucru, un Green Card pe baza jobului”, spune Adriana, care mai explică și faptul că multe bariere sunt birocratice.
”Dacă trimit o petiție de azil pentru client și am uitat să bifez ceva care nu se aplică în cazul clientului meu, vor trimite înapoi petiția avocaților pentru că în felul acesta îi împiedică pe oameni să obțină azil. Pentru că există un termen de un an și dacă nu trimiți cererea de azil în timp util, ești respins. Ei le resping pe chestiuni birocratice absolut absurde”, explică avocata.
Măsurile autorităților sunt dublate de un curent anti-imigrație la nivelul populației.
E același fenomen care se întâmplă peste tot. Oamenii au impresia că imigranții sunt cei care îi copleșesc și le iau joburile, ceea ce este total fals.
Adriana Mitchell, avocată din Philadelphia:
”Cei mai mulți dintre imigranți, și mă refer la cei care vin fără acte, și reprezint foarte multe cazuri de genul ăsta, oamenii aceștia fac toate joburile pe care americanii nu le vor. Muncesc în construcții, taie iarba, le îngrijesc americanilor bătrânii și copiii, spală vase în restaurantele de lux unde mănâncă bogații și cei mai puțin bogați de aici”, spune Adriana.
Mexicanii și românii
Pentru avocata româncă, mexicanii au un aer de familiaritate.
Mie, mexicanii mei îmi amintesc foarte tare de românii mei. Suntem asemănători și ca mentalitate și ca mod de lucru. Sunt oameni veniți de pe la țară din Mexic. Îmi amintesc de românii din Anglia sau din Italia. De fratele meu care muncește pe un șantier naval în Genova
Adriana Mitchell, avocată din Philadelphia:
Iar clienții ei sunt mai mult sau mai puțin din aceași zonă.
”Cei mai mulți clienți sunt din Mexic. Mai am din Honduras, Guatemala, El Salvador. Niște clienți din Africa”, spune avocata.
”Vorbim uneori despre oameni care au intrat în SUA acum 15-20 de ani, care nu au comis fărădelegi, care au copiii la școală, care plătesc taxe, pentru că poți plăti taxe chiar dacă nu ai actele în regulă”, spune Adriana.
Cum să ajungi avocat în SUA
Povestea americană a Adrianei a început în 2005. ”Din greșeală”, cum spune ea.
”Am câștigat Loteria Vizelor din greșeală, nu voiam, fostul meu soț voia. Dar am câștigat. Eram fericită la momentul ăla în țară. După aceea, decizia mea de a merge la școală de asistente-infirmiere am luat-o pentru că voiam să pot să mă întorc la școală și să studiez jurnalismul aici și să mă întorc la meseria mea de bază”, își amintește ea.
”După ce am terminat școala de infirmiere am zis că imi iau un job într-un spital, muncesc în ture și mă duc la școală. Și am muncit full-time și am fost și la școală, unde am studiat televiziune, producție TV mai exact”, relatează Adriana.
Doar că, la școală, viața a dus-o în cu totul altă direcție, nu spre televiziune.
”În timp ce studiam producție TV am luat și niște ore de spaniolă. De distracție. Au început să îmi placă. Și în cele din urmă am terminat facultatea cu două specializări. Una în producție TV și alta în spaniolă. În timpul ăsta, am muncit la spital cinci ani, am trecut printr-un divorț”, povestește românca.
”Spaniola mi-a folosit. Am plecat de la spital și m-am angajat la un cabinet de avocatură pentru că vorbeam această limbă și aveau nevoie. Și acolo, m-am uitat la ce fac avocații și am zis că am deja niște abilități pe zona asta pentru că până la urmă, veneam din presă”, explică Adriana.
În presă faci cercetare, documentare, culegi informații, intervievezi persoane, apoi pui toată informația într-o formă coerentă pe care o prezinți unei audiențe. Același lucru îl faci în zona de drept. E altă audiență, altă manieră de a prezenta lucrurile, dar până la urmă e cam același lucru
Adriana Mitchell, avocată din Philadelphia:
În facultate, a vrut inițial să nu fie un stereotip, să nu devină o imigrantă, avocată de imigrări.
”Am zis să nu mă fac avocat de imigrări, că e un stereotip. Am studiat taxe, faliment personal, din zona de comercial și de business. Până la urmă tot la imigrație am ajuns”, râde ea.
”Și îmi place, pentru că deși sunt dintre norocoșii care au venit cu Green Cardul în buzunar, tot un imigrant sunt. Sunt măritată cu un american, vorbesc limba, dar rezonez cu oamenii ăștia. Sunt un imigrant de stânga și un om care consideră că nu trebuie neapărat să fie foarte recunoscător acestei țări. Aici tot timpul ți se spune că trebuie să fii recunoscător. Eu consider că e un târg cinstit pe care l-am făcut. Țara asta mi-a dat niște oportunități, dar și eu îi dau înapoi”, spune Adriana.
Acum, ea lucrează pe cont propriu. ”Am lucrat pentru o firmă până la sfârșitul lui septembrie, când mi-am deschis propriul cabinet. Se cheama The Law Office of Adriana Mitchell”, spune ea. Cu banii se descurcă, dar cu siguranță nu are rost o comparație cu dreptul comercial.
”Clientii plătesc cu țârâita, faci plan de plată cu ei. Din tipul de avocatură pe care îl practic eu, nu te îmbogățești”, spune Adriana.
Revenirea în România, o experiență complicată
Timp de zece ani după sosirea în SUA, Adriana nu s-a întors în țară. A început să o facă mai apoi. În țară, la Galați, sunt părinții și prietenii.
”Acum redescopăr partea frumoasă a României prin ochii soțului meu care este american și este îndrăgostit de România și de români. Dar relația lui cu România e mult mai simplă decât a mea”, crede Adriana
Prin urmare, o întoarcere definitivă pare în afara discuției.
”Nu cred că m-aș putea întoarce. Viața aici e mai relaxată, oamenii sunt mai relaxați, nu ai sentimentul de depresie colectivă din România. L-am avut foarte acut de fiecare când m-am întors. Oamenii uită să zâmbească, să se aprecieze unii pe alții. Aici am învățat lucru ăsta. Nu cred că îl aveam. Oamenii te mai complimentează, am învățat să îi complimentez și eu. E un sentiment sănătos”, mai spune Adriana.