O bomba fasaita

Un eveniment politic major – fuziunea PD-PLD, absorbtia, preluarea sau cum s-o mai numi, rezultatul e acelasi – a cazut luni seara in derizoriu. Prin modul pompieristic in care a fost decis si anuntat, facandu-l de ras pe Emil Boc, care, cu doar cateva zile inainte, nu vedea aceasta operatiune inainte de alegerile legislative din 2008 (2009?) si de eventuala accedere la guvernare a celor doua formatiuni. Or, luni seara, cateva personaje din staff-urile PD si PLD, gafaind si evident aduse cu arcanul care de pe unde era, s-au aliniat in fata camerelor de luat vederi, iar Boc, in cateva fraze improvizate, ca un avocat din oficiu care n-a apucat nici sa rasfoiasca dosarul, a vestit nasterea prematura a Partidului Democrat Liberal.

Cu el, presedinte interimar, pana la congres. Dupa o scurta sopaiala Boc – Stolojan, s-au desemnat in public si prim-vicepresedintii: Stolojan si Blaga. Trecerea de la concubinaj la casatorie e clar ca s-a facut sub presiunea nasului de la Cotroceni. Ia fiinta astfel partidul prezidential, ai carui adepti spera sa devina dupa parlamentare un soi de partid unic, oricum detinator al majoritatii absolute. Mai putin de inteles tactic este de ce oficializarea s-a facut atat de pripit, incat nu doar membrii de rand, dar nici barem sefii de filiale si lideri importanti ai celor doua partide habar n-au avut. Nu este exclus efectul de bumerang. Nu-i obligatoriu ca scorul de la europarlamentare sa se mentina si la parlamentare. Asimilarea brusca, brutala chiar, a PLD va genera frictiuni la centru, dar mai ales in teritoriu. Sunt de impartit functii  la centru si in noile organizatii judetene, iar algoritmul va isca mari nemultumiri. Lideri marcanti atat ai PD, cat si ai PLD nu prea mai incap in noua schema. Doctrina, programul? Pe cine intereseaza?

Urmărește-ne pe Google News