3 comentariiÎntr-o dimineață plină de emoții și speranță, la porțile Institutului Superior Galileo Galilei din Salerno, regiunea italiană Campania, s-au prezentat doi candidați speciali pentru examenul de bacalaureat: Sebastian și bunica lui maternă, Maricica, care are 57 de ani.
Povestea lor este „un exemplu emoționant de legătură familială și de incluziune educațională”, menționează Il Mattino
„Vom trece peste asta împreună, așa cum am făcut-o întotdeauna”, a spus, zâmbind, Sebastian, înainte de a intra în sala în care urma să susțină prima probă de italiană, pe 19 iunie.
„Am avut multe meserii, croitoreasă opt ani, babysitter, asistent social în clinici și spitale care deservesc oamenii în dificultate. A fost o viață obositoare, plină de experiențe”, spune bunica lui Sebastian, care e de 20 de ani în Italia.
În dimineața de miercuri, 19 iunie, ei au susținut prima probă scrisă la limba italiană, parte a examenului de bacalaureat, după ce au petrecut ultimul an studiind intens împreună.
Maricica a decis să se înscrie la liceu, la cursurile serale, pentru a-și finaliza studiile, alături de nepotul său, care a urmat o specializare tehnică, la fel ca ea. „Ne-am înscris din întâmplare la Galilei. Mai întâi el, apoi după câteva zile, eu. Am fost foarte fericită. Sebastian a fost întotdeauna pasionat de construcții, de partea tehnică, exact ca mine”, a declarat Maricica.
De-a lungul anului, cei doi au studiat neîncetat, sprijinindu-se reciproc în momentele dificile: „Am petrecut mare parte din timpul nostru cu cartea în mână, dimineața, după-amiaza, seara după cină, chiar și noaptea .Locuiesc împreună cu bunica mea și a fost o experiență unică, pentru că ne-am susținut reciproc”, a spus Sebastian.
Profesorii de la Liceul Galilei din Salerno, inclusiv Vincenzo Mattei, au fost impresionați de această pereche neobișnuită. „Au fost întotdeauna în simbioză, nu vezi în fiecare zi o bunică și nepotul mergând la școală împreună”, a comentat Mattei.
„Reușim, bunico”, o liniștește Sebastian pe Maricica. S-a născut la București dar și-a urmat familia încă de mic în Italia și visează să lucreze în sectorul construcțiilor. „Materia mea preferată este topografia. Bunica m-a ajutat să depășesc greutățile școlii. Eu am fost cel care a consolat-o când am avut dificultăți în timpul studiilor, dar în realitate ea a fost cea care mi-a oferit adevăratele încurajări”, mai spune adolescentul.
Maricica a crescut două fiice, care acum sunt la casa lor, cu profesii bune. Dar nu a reușit niciodată să absolve și ea liceul. „Pentru mine diploma are aroma împlinirii complete și personale, a trebuit să compensez timpul pierdut în trecut. Și toate acestea mulțumim profesorilor care sunt foarte înțelegători cu noi”.
Directorul liceului, Emiliano Barbuto, este mândru de cei doi elevi ai săi. „Povestea bunicii Maricica și a nepotului ei Sebastian este un exemplu de cât de eficientă poate să fie personalizarea învățării. Poate satisface nevoile multor tipuri de elevi”.