carpit si chinuit, ruleaza la randul lui cu poticneli si paraituri discrete, ezitand parca sa scoata prea mult fum, parca pentru a nu fi observat. Mult prea palida agitatia clasei politice pentru miza care este in joc. Daca nu ar exista afisele pe strazi, nici nu a-i spune ca duminica viitoare romanii isi vor alege guvernele locale. Partidele din Opozitie par sa fie multumite cu acest statut. Nu au nici o responsabilitate si pot sa critice linistite de pe margini, fara restrictii. Ai spune ca nici nu isi doresc presiunea morala si politica a unei primarii sau a unui consiliu local. Daca e sa vina, sa fie primit. Daca nu, e bine si asa. In Romania mecanismele democratice functioneaza incontestabil. Dar o democratie reala presupune si o alternare la Putere sau in Administratie, nu doar existenta unui partid colos si a altor zece care sa-l critice de pe margini. Democratia presupune si responsabilizarea si determinarea clasei politice, indiferent de culoare. Apatia politicienilor duce la apatia electoratului, iar de aici pana la reintoarcerea la partidul stat nu e decat un pas.