ComenteazăÎn dimineața zilei de 12 noiembrie, preotul Ștefan Niță era lângă membrii familiei Dinu (mama, tatăl, fiul și soția acestuia) care tocmai își pierduseră agoniseala de-o viață, după ce un incendiu care le-a mistuit casa până la fundație. Oamenii stăteau descumpăniți în stradă, fără să știe în ce direcție să pornească. Scăpaseră cu viață, iar asta era singura lor bucurie.
„Am pierdut tot ce aveam. Toate au ars, până și actele noastre. Flăcările ne-au luat și cățelul, și o pisică”, spune Mihaela Carmen Dinu. În acea noapte, femeia de 47 de ani era la muncă. Acasă era doar soțul, care a mutat un tăciune aprins dintr-o sobă în alta și apoi s-a dus la somn. O scânteie căzută accidental pe jos a aprins rapid întreaga locuință, iar bărbatul s-a trezit când flăcările deja mistuiau acoperișul casei din Vasilați.
„A vrut să spargă geamul, să ia apă și să stingă. Dar era deja prea târziu. Aveam și două butelii încărcate, au explodat și asta a fost tot”, continuă cu o voce înecată femeia, pe care o îmbărbătează nora de 22 de ani. Când a ajuns acasă la cinci dimineața, focul încă ardea mocnit, iar apa se scurgea șiroaie din pereții casei.
În urma incendiului au rămas pe străzi patru oameni, dar rudele și vecinii au sărit imediat în ajutor și i-au primit în casele lor. „Aveam și o casă goală în care puteau să stea. Opțiuni existau, în stradă nu-i lăsam”, precizează viceprimarul Cristian Vasile, ajuns și el în acea dimineață la incendiu.
În prima zi de după dezastru, toți cei care erau gata să dea o mână de ajutor se gândeau că treaba va fi ceva mai ușoară. „Inițial, m-am gândit să le dau niște tablă, o sumă de bani și să-mi văd de treaba mea. Când am venit în acea dimineață și i-am văzut pe ei descumpăniți, vecinii strânși și de preot, am simțit că trebuie să facem cu toții mai mult”, își completează gândurile Vasile.
Împreună cu aceștia a lansat o campanie-fulger de adunat donații pentru noua casă a familiei Dinu.
Iar mobilizarea din partea comunității s-a dovedit a fi extraordinară.
„O sumă atât de mare nu am strâns nici măcar pentru biserică. Și, sincer, eu m-am bucurat”, spune părintele Ștefan Niță, preot al parohiei „Sfântul Gheorghe” Prozanic din Vasilați, județul Călărași.
Mai întâi, utilajele Primăriei au dat jos grinzile arse, în speranța că un acoperiș nou va rezolva problema. Însă dedesubt se ascundeau pereții îmbibați cu apă și sfărâmicioși.
„Nu mai puteam construi nimic peste ei. Cădeau!”, spune Elena Spirea, nora Mihaelei.
Efectiv, munca la noua locuință a început pe 13 noiembrie. Atât părintele, cât și viceprimarul au postat concomitent un apel pentru donații. „Părintele a strâns cu enoriașii 15.000 de lei. Soția mea mi-a dat 10.000 de lei. Un prieten m-a sunat și mi-a spus că-mi dă 5.000 de lei. Toate astea s-au întâmplat în scurt timp, eram entuziasmat să începem construcția”, adaugă viceprimarul din Vasilați.
Ce au lăsat flăcările în urmă a fost ras în câteva zile, iar câțiva săteni, alături de muncitori și de familie au început să ridice casa după un proiect desenat cu pixul de viceprimar: trei dormitoare, o bucătărie deschisă cu o sufragerie și încălzire pe gaz.
Eu din ziua aia le-am spus că stăm aici non-stop, muncim și noaptea, doar ca familia asta să fie în seara de colindat în casa ei.
Cristian Vasile, viceprimar Vasilați:
Cu o săptămână înainte de Crăciun, familia era în mijlocul unei case cu pereții gletuiți, așteapta să monteze mobila, să pună niște cartoane pe jos în loc de parchet, căci umezeala nu le permite altă opțiune, și să se mute. „Nu mă așteptam să sară toată lumea, să se întâmple ce s-a întâmplat”, spune cu vocea gâtuită de emoție Mihaela.
De altfel, nici viceprimarul nu-și amintește să fi existat în ultimii ani o asemenea coalizare a comunității, care numără în total undeva spre 6.000 de locuitori.
„Am auzit că acum vreo 30 de ani s-a întâmplat ceva asemănător, o locuință arsă ridicată din nou de consăteni. Eu cred că a contat și faptul că s-a întâmplat în prag de Sărbători. Toată lumea a vrut să ajute, dacă nu cu bani ori la muncă, măcar să-i găzduiască pe oamenii ăștia”, explică Cristian Vasile.