O economistă britanică face legătura dintre singurătate și politică: “Mișcările populiste și de extremă dreapta din ultimii zece ani sunt fructul solitudinii”

Noreena Hertz este o economistă și un lider de opinie care în ultimii 20 de ani și-a demonstrat abilitatea de a prezice trendurile globale. 

După ce, în tinerețe, a predicat capitalismul la Moscova, unde a oferit consultanță guvernului pentru trecerea la economia de piață, Hertz întoarce ulterior armele.

După mai multe eseuri împotriva neoliberalismului, cercetătoarea britanică de 53 de ani pune astăzi lupa pe ceea ce ar putea fi considerat flagelul existențial al secolului: singurătatea.

“Secolul singurătății: cum izolarea pune în pericol viitorul nostru” (The lonely century: how isolation imperils our future) este titlul ultimei cărți semnate de Noreena Hertz, publicată recent la editura britanică Sceptre.

Împinsă către cote extreme de recentele lockdown-uri aduse de COVID-19, solitudinea are consecințe importante, psihologice și fizice, dar și sociale și politice. “Pentru că noile mișcări populiste și de extremă dreapta din ultimii zece ani sunt fructul singurătății”, scrie Noreena Hertz.

Suntem din ce în ce mai singuri, nu doar acasă sau la muncă, dar oamenii se simt în același timp abandonați de guverne și de societate.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

O societate din ce în ce mai “contactless”, afundată în “gaura neagră”, a smartphone-urilor și a noilor tehnologii, în care se pierde ideea de comunitate și care este guvernată de legi ale “economiei singurătății”, rezultatul “perversiunii capitalismului și al individualismului”, explică Noreena Hertz, într-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica.

Singuraticii alunecă spre dreapta

Potrivit cercetătoarei britanice, asistăm la un fenomen de globalizare a singurătății, care are un impact din ce în ce mai mare asupra politicii. Iar legătura dintre solitudine și ascensiunea recentă a mișcărilor de extremă dreapta este evidentă.

“Populiștii profită de singurătate pentru a marca puncte. În cartea mea explic, de exemplu, că în 1992 Jean-Marie Le Pen a fost votat de electori francezi care se simțeau singuri sau abandonați. Dar putem spune același lucru despre numeroși partizani ai partidului xenofob olandez PVV, de partizanii lui Donald Trump în Statele Unite sau ai lui Matteo Salvini în Italia. Dacă îi comparăm cu partizanii altor politicieni, constatăm că au mai puțini amici, mai puține cunoștințe și că petrec mai mult timp singuri”.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Hertz arată că lideri ca Salvini utilizează de manieră obsesională termeni ca “prieten” sau “mare familie” atunci când se adresează propriilor partizani. “În această perioadă istorică de inegalități în creștere, lideri ca Salvini umplu vidul lăsat de stânga, de sindicate, dar și de religii. De aceea, mișcări similare, cel mai adesea mișcări de dreapta, atrag din ce în ce mai mulți discipoli, în special persoane singure”, afirmă Noreena Hertz.

Mitingurile lui Trump, singurele momente de socializare

Potrivit unui studiu menționat în carte, trei americani din cinci se declară “singuri”, iar 60% dintre englezi nu cunosc numele vecinilor.

Mulți dintre cei pe care i-am intervievat mi-au mărturisit că mitingurile electorale ale lui Trump sau sărbătorile organizate de Liga Nordului făceau parte dintre puținele momente în care aceștia socializau. (…) Persoanele singure sunt din ce în ce mai numeroase: mă gândesc nu numai la carantină sau la munca de la domiciliu, care au un impact extrem, dar și la creșterea numărului de celibatari sau la aspectul din ce în ce mai alienant al orașelor.

Noreena Hertz:

”În spirala lor mentală, cetățenii care au un număr redus de interacțiuni sociale în lumea reală au tendința de a percepe lumea exterioară ca fiind mult mai ostilă și mai amenințătoare. Iar rețelele sociale și internetul, care se bazează pe compulsivitatea tematică a propriilor algoritmi, nu fac decât să polarizeze și mai mult pozițiile acestor indivizi. Pentru că, adesea, comunitatea lor nu este reală, ci virtuală. Rezultat: populiștii reușesc să-i cucerească mult mai ușor decât alți politicieni”, mai spune Hertz.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Partidele progresiste trebuie să învețe limba populiștilor

Cum poate fi contracarat acest fenomen? Noreena Hertz invită partidele progresiste să apeleze mai mult la emoțiile partizanilor. “În plus față de susținerea luptei împotriva inegalităților și împotriva neoliberalismului extrem, forțele de centru-stânga și de stânga trebuie să învețe să vorbească aceeași limbă cu populiștii. O limbă bazată pe emoții și empatie, nu doar pe fapte. Faptele sunt importante, cu siguranță, dar astăzi, mai mult ca în trecut, emoțiile joacă un rol decisiv”.

De aceea nu este o întâmplare faptul că guvernul britanic a anunțat în ianuarie 2018 crearea unui minister al singurătății.

Urmărește-ne pe Google News