O elevă a fost observator la concursurile de directori de școli. „Un profesor a căutat jumătate de oră butonul «send»”

„Am văzut profesorii devenind elevi și nu unii foarte bine pregătiți, am văzut profesori fără viziune, perorând discursuri lăbărțate și deloc concrete. În plină pandemie, când școala a fost în nemilosul joc online-offline, am întâlnit profesori care se visează directori, dar nu știu să lucreze pe calculator”, a povestit Mihaela Ichim, în Școala 9. 

A văzut candidați care nu găseau butonul send pentru a trimite un e-mail sau care încercau să convingă comisia cu proiecte care erau deja înfăptuite. „Un interviu care m-a uimit și pe care nu-l voi uita prea curând este cel al unui candidat pentru director adjunct a cărui strategie se axa pe construirea unei săli de sport. Toate bune și frumoase, doar că eu am fost eleva acelei școli opt ani și pot confirma că de vreo cinci ani școala are un teren de sport, acoperit și încălzit iarna”, povestește eleva de 17 ani. 

După jumătate de oră de cercetare amănunțită a monitorului, au găsit butonul de „send”, au trimis documentele și s-au șters de sudoare. Așadar, știi sau nu să folosești un calculator, ajungi director!

Mihaela Ichim, elevă:

Prima etapă evaluează competențele digitale și, propriu-zis, se cere redactarea unor documente și trimiterea lor pe o adresă de e-mail. La sfârșitul interviului, se notează fiecare probă de la 1 la 10 și se face o medie per evaluator. „Nu pare deloc complicat și nici nu este, dar am văzut profesori care nu știau să salveze un document sau să trimită e-mailul. Și dacă înainte ar fi fost trecut cu vederea acest fapt, în contextul actual, în care ministerele se joacă de-a fizic și online, să nu știi să folosești un calculator este trist”, scrie Mihaela în Școala 9.  

Recomandări

Campionii traseismului politic din listele pentru alegerile parlamentare. Partidele le favorizează eligibilitatea în detrimentul candidaților noi

„Având în vedere că eram singurul elev printre profesori, nu am fost băgată în seamă (doar de foști profesori de vreo două ori) și am fost privită fie ca o amenințare – pentru că reprezentarea elevului, pentru unii profesori, e văzută ca un atac către profesori, fie calitatea care m-a adus acolo a fost tratată cu superficialitate, chiar de comisiile de concurs (am stat eu după ei să-mi dea declarațiile și foile pe care trebuia să le semnez).” 

Articolul integral, în Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro