ComenteazăMai rar ca un fost presedinte sa dispara din viata publica asa repede cum a facut-o Emil Constantinescu. S-a dus de parca nici n-ar fi fost! Despre cel mai puternic om din Romania anilor 1996 – 2000 nu mai vorbeste nimeni acum. Ar fi fost de asteptat ca, macar prin experienta acumulata, „Milica” – cum il alinta populatia – sa mai aiba un cuvant de spus in Ro-mania oficiala. Sa mai dea cate o parere, cate o de-claratie, ceva, acolo… Dar nimic! Iata insa ca Emil Constantinescu a iesit din anonimat. Nu prin vreo zicere de o exceptionala valoare intelectuala, asa cum ne-am fi asteptat, ci printr-o… mana intinsa.
Fost mandru locuitor al cartierului Pajura, Constantinescu nu se mai simte bine la bloc. El a cerut Guvernului sa beneficieze de prevederile Legii privind drepturile fostilor sefi de stat. Adica vila de protocol, 75% din indemnizatia actualului presedinte si paza SPP. Pachet care insumeaza in jur de 75 miliarde lei pe an, de la buget, adica din buzunarele tuturor romanilor. Merita „Milica” asa ceva? Din punct de vedere legal, da. Ma indo-iesc insa ca si din punct de vedere moral… Un pre-sedinte care a ucis speranta populatiei, un presedinte care s-a dovedit a fi poate cel mai slab sef de stat in Romania secolului XX ar fi trebuit sa ra-mana la statutul la care l-a condamnat istoria: de fantoma a trecutului. Sigur, bunul-simt nu se da la kilogram in pietele din Pajura…
Eu, unul, sa fi fost in locul lui Emil Constantinescu, m-as fi multumit cu un anonimat linistit pe care ma indoiesc, oricum, ca-l merita si pe acesta!