Cuprins:
Bucățica de tort a fost dăruit de prințesa Elisabeta lui Marion Polson, menajeră la Palatul Holyroodhouse din Edinburgh între 1931 și 1969.
„Este o adevărată mică descoperire, fiind vorba de o prăjitură glorioasă”, a spus James Grinter, de la casa de licitații Reeman Dansie din Colchester.
Menajera, recompensată de regina Elisabeta a II-a, cu o felie de tort. „Cadou de nuntă încântător”
Felia, care a ajuns la 2.200 de lire sterline, a fost vândută unui ofertant din China care a cumpărat-o prin telefon.
Marion Polson a primit felia în semn de mulțumire pentru că le-a cumpărat tinerilor căsătoriți un serviciu de desert „încântător”.
A păstrat-o până la moartea ei în anii 1980, pe care a ascuns-o sub un pat cu unele dintre lucrurile ei, în Scoția.
Bucățica de tort era încă în cutia originală de prezentare, alături de o scrisoare de la Regină, datată noiembrie 1947.
„Eu și soțul meu suntem profund emoționați să știm că ați împărtășit să ne oferiți un cadou de nuntă atât de încântător. Suntem amândoi încântați de serviciul primit”, era scris în mesaj.
Tortul a fost reparat pentru evenimentul din 20 noiembrie 1947
Urmașii fostei menajere la Palatul Holyroodhouseau au contactat licitatorii la începutul acestui an, deoarece încercau să o vândă cât mai rapid. Era de așteptat ca felia să fie vândută cu 500 de lire sterline.
Tortul generos al cuplului regal a fost format din patru niveluri și a fost preparat pentru nunta din 20 noiembrie 1947.
„Cea mai magnifică prăjitură” la nunta reginei Elisabeta a II-a și a prințului Philip
James Grinter, expertul casei de licitații Reeman Dansie, a spus că felia doamnei Polson a fost prima piesă vândută vreodată „în întregime”.
„Cutia are conținutul său original, ceea ce este foarte, foarte rar. Țineți minte că tortul a fost produs într-o perioadă de raționalizare… Au făcut cea mai magnifică prăjitură pentru ei. Am văzut fotografii cu el – ar umple jumătate de cameră, era absolut enorm”, a spus el.
Totuși, James Grinter a precizat că tortul nu mai este în cea mai bună stare, adăugând: „Nu cred că mi-aș dori în mod deosebit să-l mănânc, trebuie să recunosc”.