ComenteazăContractul de muncă pe care l-a semnat cu o firmă din Germania nu stipula numărul de ore pe care femeia avea să le muncească, nici câte zile pe săptămână. Contractul i s-a făcut de la distanță, a trimis o poză a buletinului pe WhatsApp și a primit un contract, tradus și în limba română, cu clauze vagi.
Era trecut salariul brut – 2.213,03 euro/lună. Din anul 2020, salariul minim în Germania este de 9,35 euro/oră.
Marius Hanganu, de la Agenția de consiliere Faire Mobilitet (n.r. – o firmă care oferă consiliere gratuită și informează despre drepturile angajaților), explică faptul că astfel de contracte sunt ceva obișnuit, iar oamenii sunt nevoiți să suporte condițiile. Cei care ajung să-și ceară drepturile în judecată sunt foarte puțini.
Femeia a plecat din România pe 14 septembrie 2019, iar pe 15 a început să muncească în Germania, conform contractului.
“Depindea când se trezea și când se culca doamna de 95 de ani”, își descrie ea programul.
Femeia a ținut un jurnal în care a scris ce însemna munca ei.
“Program de lucru cu OMA
6.50 – s-a trezit, merge la baie, o spăl în zonele intime, o îmbrac, îi pregătesc micul dejun, o pregătesc pentru mersul afară, o duc afară, o ajut să coboare scările, îi pregătesc scaunul pe care stă afară. (…)
Merg în casă, deschid geamurile, pun hainele de pe pat la aerisit, duc gunoiul afară, spăl gălețile de gunoi. (…)”
Ziua celor două femei se încheia cu ritualul de seară.
“19.05 – Îi dau pijamaua, facem exerciții cu mâinile (de patru ori câte zece exerciții diferite, cu o bâtă). O duc la baie, îi pun proteza în apă cu o pastilă, îi pun scutec, o dau cu pudră în zonele unde îmi spune că e iritată pielea. O duc în pat”.
Cele 12 ore din intervalul 6.50-19.30, femeia i le dedica doamnei de 95 de ani de care se angajase să aibă grijă.
Spune că a fost dată afară pentru că a cerut să i se respecte drepturile
“Am vrut să văd care sunt drepturile mele – eram 24/24 la domiciliul pacientului și nu aveam nicio zi liberă”, spune femeia.
În lunile în care a fost acolo, îngrijitoarea a avut doar două săptămâni de concediu fără plată, în perioada sărbătorilor de iarnă, povestește ea.
Când s-a plâns de acest program, familia doamnei respective i-a spus că ei au apelat la cineva care să fie acolo 24/24. De fapt, așa se și numește firma prin care a plecat – IHR TEAM 24 Pflegedienst (n.r. – serviciul de asistență medicală). În contract se specifică faptul că “nu este necesară calificarea în domeniu. Ar fi de dorit ca salariatul să aibă experiență profesională în îngrijire”.
Program de lucru non-stop
În aprilie, femeia a cerut o zi liberă – a spus că duminică va pleca să se plimbe. Familia a fost nemulțumită, invocând pandemia de coronavirus, dar și faptul că dacă ea își ia ziua liberă, doamna pe care trebuia să o îngrijească ar rămâne singură, povestește femeia.
Duminica următoare, C. a cerut voie să plece de acasă din nou. Cele două duminici din aprilie au singurele două zile libere în cele 8 luni în care a muncit în acea casă, spune ea.
În contractul ei scria că poți fi dat afară în anumite condiții, dar cu preaviz. În cazul ei, nu a fost așa, povestește femeia. Pe 24 aprilie, îngrijitoarea s-a trezit cu demiterea abruptă și familia a vrut să o dea afară din casă cu poliția, atunci când a refuzat să părăsească domiciliul înainte de a primi demiterea în format fizic, așa cum prevede contractul de muncă: “Rezilierea se face numai în formă scrisă”.
Marius Hanganu a descris pentru Libertatea motivele invocate de cei din familie, atunci când au contactat firma, să le trimită o altă îngrijitoare:
- Nu gătea în fiecare zi;
- A plecat să se plimbe fără să anunțe;
- Dacă iese, aduce coronavirus acasă.
Reprezentanții firmei au declarat pentru Libertatea că femeia “lucra fără să poarte mască și pleca seara la cumpărături în perioada de izolare din cauza coronavirusului”. Aceștia au mai spus că după ce C. a plecat de la casa unde lucra, i-au plătit cazarea la un hotel până în momentul în care au făcut birocrația necesară demiterii. Acest lucru s-a întâmplat după ce femeia și-a cerut drepturile și a refuzat să plece din casă și să rămână în stradă, menționează Marius Hanganu.
Femeia a dat firma în judecată, pentru concediere abuzivă, fără preaviz de patru săptămâni, așa cum prevedea contractul de muncă.
La finalul lunii iunie, a avut loc un prim termen, iar firma i-a plătit femeii și salariul pe luna mai (pe perioada preavizului).
Am câștigat procesul cu doamna C.L. Ne-a și lăudat avocatul că am plătit-o, nu trebuia să o plătim.
Reprezentanții firmei:
Firma numește “câștig” faptul că nu au angajat-o pe femeie înapoi, așa cum se întâmplă uneori în astfel de procese, explică Marius Hanganu.
A fost plătită pentru mai puține ore decât a muncit
C. se pregătește pentru un nou proces, în care va cere plata pentru toate orele suplimentare pe care le-a muncit în Germania, spune Marius Hanganu.
Libertatea a contactat firma, atât prin e-mail, cât și telefonic. Înainte de proces, o angajată a firmei i-a spus reporterului Libertatea că i se va oferi un punct de vedere după ce va avea loc procesul. După alte insistențe din partea reporterului, a venit și punctul de vedere al firmei:
– Nu știu dacă este bine să scrieți și noi am putea scrie multe la ziar despre ce a făcut doamna, dar nu vrem.
– La ce anume vă referiți?
– Dacă vreți mai multe detalii, trebuie să vorbiți cu șeful, momentan nu este aici.
– Îmi puteți spune ce înseamnă că ați câștigat procesul, ce s-a întâmplat?
– Șeful vă poate da mai multe detalii. Vă va suna mâine, a spus o angajată din România care lucrează la biroul firmei.
Ulterior, reporterul Libertatea a sunat iar firma, unde o angajată i-a cerut articolul înainte de publicare și a avertizat că “sunt o firmă foarte mare” și că dacă imaginea lor va avea de suferit vor lua măsuri legale împotriva ziarului.
În contractul pe care această firmă îl oferă angajaților este stipulată și interdicția de a vorbi în rețelele de socializare despre eventualele probleme de la locul de muncă.
Marius Hanganu:
“Libertatea de exprimare a salariatului este un drept fundamental al tuturor, în conformitate cu art.5 din Constituția germană. Aceasta este însă limitată de obligația datorată angajatorului (242 din Codul civil german). Afirmațiile salariatului în rețelele sociale cu privire la raporturile sale de muncă existente sau foste sunt interzise în mod expres. (…)”
Pe grupurile de îngrijitoare nu e zi în care să nu apară un anunț care descrie un abuz suferit la locul de muncă, mai spune Marius Hanganu, despre o realitate pe care perioada de pandemie a multiplicat-o și a adus-o în fața opiniei publice și a guvernelor.
*În acest articol apar doar inițialele numelui femeii, pentru protejarea ei.