ComenteazăE a cincea duminică a Postului Mare catolic, iar ecranul calculatorului se umple treptat-treptat de chipuri zâmbitoare gata să participe la slujbă.
– Bună dimineața! Mă bucur să te văd!
– Bună, Eileene!
Saluturile curg. Se reglează microfonul din biserică. De doi ani, de când a început pandemia, oamenii s-au obișnuit să participe la liturghii online, chiar și persoane în vârstă care nu se descurcau cu tehnologia. Așa pot să participe alături de enoriașii din Philadelphia și oameni din Polonia sau Germania. De data asta, și un reporter din România.
De când s-au ridicat restricțiile, slujba este în format hibrid, adică sunt și oameni în biserică.
Împărtășanie pe Zoom
Slujba începe cu o litanie pentru Ucraina. „Ne rugăm pentru cei care poartă povara și privilegiul conducătorului – fii, Doamne, alături de liderii din Rusia, Ucraina, NATO și Uniunea Europeană, dă-le lor darul înțelepciunii să rezolve criza și să lucreze pentru înțelegere și pace veșnică”, citesc cu toții alături de Kathleen. Ea este preotul care oficiază azi slujba.
Citește din Evanghelia după Ioan, care vorbește despre un cuplu ce a fost prins comițând adulter, dar scribii și fariseii au adus-o la judecată doar pe femeie și au pedepsit-o să fie bătută cu pietre. „Cel care este fără de păcat să arunce primul piatra”, a spus Iisus și mulțimea s-a răsfirat.
Enoriașii au voie acum să-și spună gândurile despre Evanghelia Mariei Magdalena.
„M-am întrebat mereu dacă Maria Magdalena comitea adulterul singură”, spune Walter, unul dintre bărbații prezenți. „Ce s-a întâmplat cu bărbatul? Că până la urmă erau doi oameni prinși în act?”, spune și Jim.
Kathleen își ține apoi predica: „Imaginați-vă cât de diferită ar fi lumea dacă fiecare dintre noi ar renunța măcar la una dintre judecăți.” Se împărtășesc cu toții, inclusiv cei de acasă își aduc un pahar și o bucată de pâine. „Comunitatea consacră, nu preotul”, crede Kathleen.
La biserica Sfânta Maria Magdalena sunt trei preoți-femei. Kathleen a devenit diacon în 2014 și un an mai târziu a fost hirotonită preot. Până și să spui „hirotonită” la feminin e greu de acceptat în lumea catolică. Îi spun și că în română, „preoteasă” are primul sens „soție de preot”.
Kathleen e de acord că nici semantica nu ajută mișcarea globală pentru drepturile femeilor în biserică. Dumnezeu este considerat bărbat și nu există nicio altă reprezentare.
Mai mult, biserica lor nu este recunoscută de Vatican, fiindcă, potrivit canoanelor, doar bărbații pot fi preoți. Kathleen e și căsătorită, o altă regulă încălcată a Bisericii Catolice.
„Mamă, de ce monseniorul te tratează atât de diferit față de tata?”
Americanca de 66 de ani a crescut într-o familie catolică de origine irlandeză. A mers la școala catolică și toată viața, pe oriunde a purtat-o serviciul, a căutat mereu să locuiască în jurul unei parohii. S-a implicat mereu în viața bisericii și a făcut voluntariat.
Până în 2003 a lucrat la o companie de telecomunicații, în marketing. Atunci a decis să își facă propria companie. Ordinul unor măicuțe pe care le știa din liceu a angajat-o pentru mai multe proiecte în Africa. Așa a ajuns în Lagos, Nigeria.
„Un american care a crescut cu un anumit standard de viață față în față cu oameni care trăiau cu mai puțin de un dolar pe zi. 80% trăiesc așa acolo. Era de neînțeles cum acești oameni m-au primit atât de frumos, erau așa senini. Mi-am dat seama că aș fi putut să mă nasc acolo la fel de ușor ca în New Jersey și cât de diferit mi-ar fi modelat asta viața”, a povestit Kathleen pentru Libertatea.
În continuare făcea voluntariat în parohia sa de acasă. Atunci, fiica ei, care era la liceu, a venit într-o zi acasă și i-a pus o întrebare. „Mamă, de ce monseniorul din parohia noastră te tratează pe tine atât de diferit față de cum îl tratează pe tata, cu toate că tu ești mult mai implicată?” A blocat-o, la început.
„I-am zis că monseniorul meu se simțea mai confortabil cu soțul meu decât cu mine. Sau că se simte mai puțin confortabil să interacționeze cu femeile. Fiica mea nu m-a crezut.”
Apoi, americanca a început să caute alte parohii mai deschise către egalitatea de gen. A aflat că nu departe de ea există o biserică având un preot femeie. Duminica următoare, la ora 9, era împreună cu fiica ei acolo. „Există și versetul din Isaia care spune că un copil te va conduce. A fost ca și cum tot ce se întâmplase în viața mea până atunci m-ar fi condus la acest punct. Mi-a plăcut că toată lumea stătea în cerc. Nu exista ierarhie. Preotul atunci era o femeie pe nume Eileen, căsătorită cu Larry. Deci a fost o experiență total nouă: un preot catolic, femeie și căsătorită!”
Un canon de mii de ani
Kathleen s-a simțit binevenită în parohie la fel ca atunci când era în mijlocul oamenilor din Africa. „Fără prejudecăți, fără întrebări”. Cinci ani mai târziu, devenea și ea preot, într-o ceremonie restrânsă și atipică. „Am închiriat un spațiu de la o biserică protestantă, într-o capelă căreia o furtună îi smulsese ferestrele, era și o schelă acolo. Nu era o încăpere în care să intri și să suspini de admirație. Privind în retrospectivă, cred că a fost o metaforă cu privire la biserica în construcție care trebuie să se reformeze mereu”, spune preotul.
Kathleen face parte și din mișcarea pentru hirotonirea femeilor în Biserica Catolică. Persoane din toată lumea încearcă să-l convingă pe Papa să accepte femei în haine preoțești și că nimic din Biblie nu interzice asta. Activiștii aduc în discursul lor diferite dovezi de femei acceptate în roluri de lideri în biserici în istorie.
În scrisoarea lui Pavel pentru romani sunt menționate mai multe femei: Phoebe, care este descrisă ca fiind „diaconeasă în biserică la Cenchre-ae”, Prischilla, care are o biserică împreună cu soțul ei, Iunia, singura femeie-apostol menționată în Biblie.
Sunt curente care spun că Iisus a stabilit această ordine în biserică atunci când a ales numai bărbați să-i fie apostoli. Opozanții spun că tot Iisus este cel care a ales-o pe Maria Magdalena să fie martoră la Învierea sa și apare numită în scrieri religioase ca fiind „apostolul apostolilor”.
Preotul are o explicație pentru care aceste bucăți de istorie nu ajung la public: „Nu le citim niciodată ca parte a Canonului, fiindcă bărbații au luat deciziile și au ales să nu le includă. Ce vrem noi este să ne asigurăm că vocile femeilor se aud. Noi în biserica noastră citim scripturi care de obicei nu sunt incluse în Canon.”
Nici în Biserica Ortodoxă, femeile nu pot fi preoți.
Bisericile protestante au fost cele mai deschise și au acceptat femeile în rândul lor. În Suedia, numărul preoților femei e mai mare decât al bărbaților. Inclusiv la Biserica Neagră din Brașov există o femeie preot care slujește.
„Fum roz deasupra Vaticanului”, pancarte și colanți verde fosforescent
Documentarul multipremiat din 2011 „Fum roz deasupra Vaticanului” spune povestea a șapte femei care au fost hirotonite preoți ai Bisericii Catolice, în apele internaționale, pe Dunăre. Erau din SUA, Austria și Germania. Unul dintre preoții catolici care le-au consacrat a fost excomunicat, ceilalți trei rămân și astăzi neidentificați. Actul lor nu a fost niciodată recunoscut de Vatican.
Discuțiile despre rolul femeii este chiar mai vechi. Kathleen menționează studiul realizat de Comisia Biblică Pontificală, un organism înființat de Papă în 1902 pentru promovarea studiului Bibliei și ca să contracareze prin argumente științifice părerile eronate cu privire la Scriptură. „În 1976, Comisia a fost în favoarea faptului că nimic din Scriptură nu ar interzice ordinarea femeilor”, argumentează Kathleen.
Dacă oficialii Bisericii Catolice au pus cruce peste subiect, activiste din SUA, Austria, Germania, Polonia nu încetează să protesteze pentru ca femeile să fie acceptate și pentru egalitatea de gen.
În mai multe rânduri, femeile au protestat în fața Ambasadei Vaticanului din State și chiar în Piața Sfântul Petru din Vatican, în timpul Sinodului din 2019. Într-o poză de atunci, șapte femei țin pancarte cu mesajul „Femeile puternice vor salva Pământul. Femeile puternice vor salva Biserica”. Kathleen e în margine, în niște colanți verde fosforescent și o bluză de trening.
Deși preotul din Philadelphia cere ordinarea femeilor, ea spune că nu și-ar dori să fie hirotonită în cadrul Bisericii Catolice.
Nu are sens să merg într-un model în care domnește clericalismul, patriarhatul și misoginismul. Mulți dintre oamenii care au ajuns la putere se bucură de puterea pe care o au și se simt amenințați. Eu nu am nevoie să fiu hirotonită. Sunt sigură că poziția mea nu este tipică, dar credința mea este.
Kathleen Gibbons Schuck, preot:
„Nu cred într-o biserică ce nu poate primi pe toată lumea”
Ea crede în puterea comunităților mici. „Eu nu trebuie să schimb lumea, mi-e suficient un grup de oameni.” Nu crede că va trăi să vadă femeile acceptate în preoție, dar e fericită că face parte dintr-un grup de oameni care îi împărtășesc viziunea și care vor să schimbe lucrurile.
Pe măsură ce i s-a consolidat credința în Dumnezeu, cea în instituția bisericii i-a pălit. „Nu cred într-o biserică ce nu poate primi pe toată lumea, pe cei diferiți fizic sau emoțional, persoanele LGBTQ și aliații lor, divorțații. E ca și cum modelul a trecut de data de expirare. Ca și cum compania Kodak de aparate foto ignoră că s-a trecut la smartphone-uri cu camere performante”, găsește o metaforă femeia.
Preotul merge și ține din când în când slujbe și într-o biserică a comunității LGBTQ. În biserica ei, toată lumea este binevenită.
Numărul credincioșilor e în scădere
În SUA, numărul celor care s-au declarat creștini acum zece ani a scăzut cu 12 procente. Este un trend peste tot în lume. Un studiu din 2019 arată că în țările cu un nivel de trai ridicat scade numărul persoanelor religioase.
Kathleen Gibbons Schuck crede că declinul este o urmare a felului cum arată astăzi biserica, a scandalurilor sexuale și economice din interiorul său. Se uită la fiica sa de 25 de ani care, deși a fost într-o școală catolică și are mama preot, nu se declară practicantă a niciunei religii.
„Cu siguranță, generațiile tinere simt că au depășit instituționalul, Biserica. Și cred că în mare parte asta este o cauză a decalajului foarte mare între ceea ce spui că ești și cum te comporți.”