ComenteazăÎn clipul campaniei care rulează pe televiziuni și promovează strângerea de fonduri apar, printre alții, Răzvan Exarhu, Medeea Marinescu, Adrian Despot, Marcel Iureș, medicul Vasi Rădulescu, iar mesajul face trimitere și la primul an de pandemie, dar și la cutremurul din 1977: „Cel mai prost an este anul pentru care nu ne pregătim”.
Printre acțiunile care ar urma să fie finanțate din aceste fonduri se numără pregătirea unor voluntari pentru acordarea primului ajutor în caz de cutremur; antrenarea de câini salvatori pentru salvarea celor prinși sub dărâmături; informarea și educarea copiilor și adulților despre cum trebuie să reacționeze la cutremur, dezvoltarea infrastructurii radio pentru accesibilizarea comunicării în cazul unui dezastru.
„Trebuie să vorbim despre cutremur altfel decât într-o emisiune de la OTV”
Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, spune că programul prin care locuitorii Capitalei sunt pregătiți pentru un eventual cutremur a demarat încă de acum doi ani, impulsionat de materialul semnat de Jo Ilie și publicat în DoR, „Cutremur în orașul vulnerabil”, apărut în 2017.
„Ne-am dat seama că va veni un cutremur și va lovi în toate lucrurile în care am investit. Suntem extrem de nepregătiți și sunt o grămadă de lucruri pe care le putem face, nu doar să zicem: Doamne, ajută!. Am început să cercetăm ce am putea face noi, ca fundație, și am făcut un fond de finanțare inclusiv pentru experții din zona asta – ca să se audă despre asta, să se vorbească despre asta ca despre normalitate, nu ca despre o emisiune senzațională de la OTV. Ne mutăm din discuțiile alea senzaționaliste într-o discuție normală referitoare la ce putem face ca să ne pregătim”, spune ea.
Pe 4 martie, la ora 21.22 în România a avut loc un cutremur de 7,4 pe Richter în urma căruia au murit peste 1.500 de oameni, cei mai mulți, peste 1.300 în București.
„În București, aveam doar trei câini antrenați pentru salvare”
La începutul proiectului, Kasprovschi spune că existau doar trei câini de salvare în București, în vreme ce statul nu deține asemenea câini. Au mai antrenat încă 13 pe banii fundației și, astfel, numărul lor a crescut la 16.
Au fost folosiți în căutări oficiale, împreună cu poliția, au mers în Albania, la cutremurul de acolo (din 2019 – n.r.), să participe la căutări. Au mers într-o grămadă de căutări de copii dispăruți, persoane dispărute, dar sunt specializați pe căutări sub dărâmături
Alina Kasprovschi, președinta Fundației Comunitară București
620 de persoane, instruite să acorde primul ajutor
Până la izbucnirea pandemiei, fundația a organizat mai multe cursuri de prim-ajutor susținute de medici din sistemul de urgență – cursuri care au ajuns, în total, la 620 de persoane.
„Ideea e că, dacă avem nevoie de ajutor și ne repezim la «Floreasca» pentru un deget rupt, nu ne va băga nimeni în seamă, fiindcă vor fi urgențe mai mari. Important este să luăm presiunea de pe stat, așa cum se petrece în țările în care e risc seismic. În Japonia, jumătate dintre oamenii salvați din dărâmături sunt salvați de civili, de familie, nu va fi posibil să salveze pompierii pe toată lumea”, explică Kasprovschi.
„Dacă n-a fost un cutremur în ultimii 40 de ani, ce ne face să credem că va fi în următorii 10?” – întreabă oamenii
Kasprovschi spune că proiectele nu au fost totdeauna întâmpinate cu deschidere, fiindcă oamenii nu înțelegeau nevoia de a fi pregătiți în caz de cutremur. „Dacă n-a fost un cutremur în ultimii 40 de ani, ce ne face să credem că va fi în următorii 10?”, o întrebau oamenii.
Cu toate astea, proiectul a înaintat, iar directorul Fundației Comunitare spune că speră ca nivelul pregătirilor să ajungă la „o dimensiune care să conteze”, pentru că, acum, „proiectele astea abia ating apa”.
De câți voluntari e nevoie
Din calculele lor, ar fi nevoie de cel puțin 20.000 de persoane care să știe să acorde primul ajutor și 100 de câini antrenați pentru salvarea oamenilor prinși în dărâmături.
„Acum, am ajuns cu campania la oameni obișnuiți. Pentru mulți, e reacția aceea de spaimă, dar, știi cum e, dacă vine un cutremur, cum s-a întâmplat în Croația în decembrie, anul trecut, nu te întreabă nimeni dacă ești pregătit, dacă e momentul potrivit. Cred că e mult de lucrat în zona asta, în care să normalizăm ideea că o să vină un cutremur în timpul vieții noastre și că sunt lucruri pe care le putem face”, spune Alina Kasprovschi.
Scenariul după care lucrează fundația este cel conturat de articolul din DoR scris de Jo Ilie.
„Poți să-ți imaginezi, că ai mai văzut prin filme cum e în timpul cutremurului, dar faptul că, multe luni după, Bucureștiul ar putea fi nelocuibil… Cred că nu putem pricepe asta. Se vor rupe țevile de gaze, de apă, până nu miști toate clădirile dărâmate nu poți înlocui țevile. Până nu faci asta, nu ai apă și căldură. Calculul, la DoR, era că ar putea dura între patru și șase luni să iei toate dărâmăturile de pe străzi. Asta înseamnă că, și la un an după cutremur, vor fi oameni care nu vor avea unde să locuiască”, spune Kasprovschi.
Ea crede că, deși pandemia a pus unele piedici proiectului, apelurile la mobilizare pentru dotarea spitalelor au determinat oamenii să se gândească mai serios la rolul societății civile și la ce se poate face prin intermediul organizațiilor non-profit. „Oamenii cred că au înțeles care rolul societății civile, că societatea civilă și ONG-urile pot salva vieți”, încheie ea.
Fundația își propune ca, la finalul proiectului, să fi instruit cel puțin 1.000 de persoane în acordarea primului ajutor și măcar 100 de persoane în misiuni de salvare, să antreneze minimum 50 de câini de salvare certificați, să instruiască minimum 3.000 de elevi și profesori din școli cu risc seismic și minimum 20.000 de persoane care locuiesc în București.