ComenteazăNicoleta Fotău a încercat toate variantele ca să-l facă pe Antonio, băiatul ei, să citească. Și-a dat repede seama că poveștile care i-au plăcut ei în copilărie nu mai vorbeau pe limba noilor generații. Cum ar fi poveștile lui Ion Creangă, de exemplu, sau cele cu zmei și vrăjitoare. Cel puțin, nu cum sunt ele scrise.
„Ei vor să evolueze rapid, au o tendinţă extraordinară de a critica, vor totul deodată: acţiune, informaţie, ironie, vor personaje care dacă sunt prea blânde, nu le iau în seamă, iar dacă sunt prea dure, îi sperie”, a spus Nicoleta pentru Școala 9.
Creangă a vorbit pe limba unei generații, dar nu mai prinde astăzi. Nici firul narativ nu îi mai ține prezenți pe copii. „Am crescut cu poveştile lui şi multe generaţii au fost încântate. Umorul caracteristic ne făcea să recitim, doar că treptat copiii au început să-l perceapă diferit. Mie îmi plăceau poveştile cu prinţi, prinţese, zâne, zmei, dar copiii de azi se amuză şi le dau deoparte”, spune scriitoarea.
Sub nicio formă nu ar da deoparte poveștile clasice, dar poate o reinterpretare a lor ar merge mai bine.
„Au fost şi sunt şi azi o mulţime de poveşti cu personaje pozitive şi negative, cu scene frumoase şi altele pline de cruzime. Consider că generaţia actuală are nevoie de dezvoltare personală, iar poveştile sunt un mod prin care ei îşi pot dezvolta o mentalitate de învingător”.
Din presă, la cărți pentru copii
Nicoleta lucrase zece ani în presa scrisă, la diferite reviste. A plecat de la poveștile concrete ale presei către cele imaginate, care să placă celor mici și deja are nouă povești scrise pentru școala primară și un volum pentru părinți – „Mamă în secolul XXI”.
În 2018, Nicoleta i-a dat viață lui Titi, scrie Școala 9. „Pentru că Titi nu aprecia absolut deloc familia, l-am despărţit de cei dragi prin intermediul lui Nocturn, omul întunericului. Astfel copilul a învăţat o mulţime de lucruri: de ce este important să citeşti, să-i respecţi pe cei din jur, cum ar fi viaţa în absenţa culorilor, de ce tehnologia nu ne este de ajuns, de ce ordinea şi disciplina sunt atât de importante în viaţa noastră şi multe altele”.
Titi, personajul principal, era de vârstă apropiată cu fiul Nicoletei și se asemănau foarte mult. Era un băieţel care voia să lenevească toată ziua, nu voia să înveţe, voia să mănânce doar dulciuri şi ura să îşi facă patul, stătea permanent să se joace pe calculator, iar cititul era o corvoadă. „A fost foarte uşor ca Antonio să se regăsească în acest personaj, aşa cum şi azi mii de copii se regăsesc”.
Cum a reacționat copilul, citește pe Școala 9.