ComenteazăLaurențiu Vasile Gheorghe, care acum ar trebui să fi împlinit deja 41 de ani, a fost ”bântuit” de gândul plecării încă din timpul liceului, când a încercat prima dată să treacă fraudulos granița, împreună cu un prieten. Cei doi tineri au fost prinşi la frontiera dintre Ungaria şi Austria şi retrimişi în ţară, însă tânărul nu s-a lăsat: au urmat alte tentative sortite, și ele, eșecului.
”În toamna anului 1998 dăduse la facultate, dar nu a reușit. De atunci, singurul lui gând a fost să facă într-un fel rost de bani ca să își poată pune pe picioare o mică afacere”, a povestit, pentru Timpolis, Ioana Gheorghe, care și acum tresare de fiecare dată când sună telefonul.
Femeia a explicat că tânărul intenționa să ajungă în Grecia, unde nădăjduia să își găsească de muncă, având promisiuni în acest sens de la niște cunoștințe. La câteva zile după ce a plecat, Ioana și soțul ei au primit un telefon de la Laurențiu în care acesta îi anunța că este de fapt în Turcia, și nu în Grecia, pentru că nu a reușit să ia legătura cu prietenii pe care se bazase, și le cerea părinților adresa unor lugojeni stabiliți în Turcia, cărora intenționa să le ceară ajutorul. Convorbirea s-a întrerupt însă brusc și a fost ultima oară când oamenii și-au auzit fiul.
Se temeau să nu fi murit la cutremur
După șase luni de când nu au primit nici o veste de la Laurențiu, părinții au început să se îngrijoreze. Primele demersuri pentru găsirea lui le-au făcut în primăvara lui 2000, atunci când Istanbulul a fost zguduit de un puternic cutremur. Se temeau să nu fi murit, însă de la Consulat au aflat că băiatul lor nu este de găsit nici viu, nici mort. Au urmat memorii peste memorii, chiar și la Ambasada României din Ankara. Soților Gheorghe li se răspundea că fiul lor a intrat în Turcia în martie 1999, însă nu figurează că ar fi părăsit teritoriul țări și este dat în continuare dispărut.
Oamenii au făcut zeci de adrese la instituțiile statului – Poliţie, Parchet, Ambasade, Ministerul Afacerilor Externe, Guvern şi Preşedinţie. Anul acesta, la 62 de ani, a învățat să folosească Facebook-ul, pe care îl utilizează ca să lansese apeluri disperate în căutarea fiului pierdut, relevă publicația Cetățeanul. Femeia nu și-a pierdut nici o clipă speranța că Laurențiu va veni acasă, iar recent cazul unei alte familii din Lugoj i-a dat din nou puteri. Băiatul acelor părinți a plecat în urmă cu 12 ani în Serbia, iar la începutul acestui an a sunat acasă, din Canada.
”Nici nu am crezut că pot supravieţui fără să îl văd pe Laurenţiu 17 ani. Îmi este un dor nespus de Laurenţiu. Îmi arde inima de dorul lui. Cea mai mare teamă pentru mine este să nu mor şi să nu ştiu nimic de el. Chiar dacă e mort Laurenţiu, vreau să ştiu ce s-a întâmplat că nu a murit ca un fir de iarbă călcat de cineva. Eu sper că trăieşte. Indiferent ce a făcut. Băialul nostru drag, dă-ne un telefon, te rugăm!”, este strigătul disperat al Ioanei, pe care îl lansează de câte ori are ocazia, de 17 ani…
Foto: Cetățeanul